Despre nevertebrate.

Luni dimineață, ora 08:30, piața Sudului. Cobor sprinten scările, apoi se aglomerează, merg la pas, încet. În fața mea oameni, în spatele meu oameni. Toți mergem la muncă, scenariul obișnuit de lunea.

Fix în spatele meu, o mână nervoasă lovește în perete. O bubuială amenințătoare, scurta. Mă-ntorc nedumerită și speriată, prin dreapta, între timp un bărbat mă depășește nervos prin stânga. Aproximativ de vârsta mea, îmbrăcat normal, adică potrivit normelor social acceptabile din ziua de azi. La modă, cum ar veni.

Iuțesc pasul după el. Ajunge la turnichet. Se oprește, căutând cartela. Nu o găsește, între timp blochează accesul celor din spatele lui. Eu îl ocolesc, următoarele două automate sunt defecte, trec cartela la al treilea și mă întorc spre el.

Îi ies în față și-l întreb:

-         -Și ce-ați rezolvat dacă ați dat cu pumnul în perete în spatele meu? Ați ajuns mai repede?

Deși nervoasă, îi vorbesc cu Dvs. Așa mi se pare normal, că nu ne cunoaștem de nicăieri.

Se uită absent la mine:

-         -Nu d-aia..

Aproape că mi-e milă de el. O fi având omul vreo supărare, s-o fi descărcat. Zic să-l las în plata Domnului, să-mi văd de drum. Între timp el ridică ochii, se uită prin mine și șuireră, cu ură și silă așa:

-         - Numai de tine nu am chef la ora asta.

Apoi o ia la sănătoasa pe scări. Dau să mă iau iar după el, mă abțin cu greu, da nu pot să mă abțin să nu strig ceva la adresa lui.

Era greu să-și ceară scuze pentru comportamentul de om din peșteră? Foarte. Nu numai că nu-și cere scuze, dar continuă să fie nesimțit. Tot el răspunde de parcă aș fi mă-sa sau soacră-sa și îndrăznesc să-l apostrofez la ora asta matinală, când un cârnat ca el ar trebui să doarmă. Sau naiba știe ce-o fi fost în capul lui. 

Mă-ntreb dacă eram un bărbat cu un cap mai înalt ca el, tot așa nevoie de manifestare a furiei cu pumnii în pereți ar fi avut? Tot așa îmi răspundea?

Domnule nesimțit, du-te și dă cu pumnii în pereți la mumă-ta acasă. Nu în societate, că n-ai ce căuta. Chiar dacă te îmbraci frumos cu haine din mall, comportamentul de nevertebrată se vede de la o poștă. Am întâlnit oameni ai străzii mai bine crescuți ca tine. Și să ai mare grijă, că poate dai peste vreunul tot așa nervos, care are nevoie să se descarce, și-n loc de perete, te nimerește pe tine-n nas.

Îți urez o zi plină de spleen, în conformitate cu cheful matale de la 8 jumate dimineața, luni.