Friday, September 23, 2016

Not another post about.... homeschooling

Dacă tot își dă toată lumea cu presupusul cu privire la decizia nu știu căror persoane publice de a-și retrage copilul din sistemul de învățământ (mai exact din instituțiile de învățământ, fie ele de stat sau particulare), aș putea să mă hazardez și eu. 

Ce face fiecare părinte cu copilul lui, atâta timp cât nu îl lezează fizic și psihic și educația lui respectă libertatea celor din jur este fix treaba lui și n-ar trebui să-și bage nimeni nasul. Dar pe de altă parte nu înțeleg de ce ar face cineva publică (cu așa tam-tam) o astfel de decizie. Eu sunt convinsă că cei doi părinți vor doar ce e mai bun pentru fetița lor. Dar pentru că au zis sus și tare și au iscat o asemenea isterie, din exterior motivațiile lor par a fi  altele. Fie că:
- vor să își facă publicitate. 
- vor să arate că ei iau decizii mai bune, și vor să îi inspire pe alții să facă la fel.
- poate sunt  nesiguri pe decizie și o fac publică, așteptând confirmare din partea altora. 

Nu zic că e o treaba rea să faci homeschooling-ul ăsta. Nu știu exact ce presupune, care e definiția completă, cum s-ar aplica la noi în țară. Da din câte îmi dau eu seama, ca să poți asigura copilului tău o educație cât mai completă trebuie să ai ceva bănuți. Și timp.

Eu nu vreau să mă întorc în Evul Mediu, când doar copiii aristocraților își permiteau să îi educe. Eu cred că învățământul ăsta public, de masă, gratuit, e una dintre cele mai mari invenții. Nu cred în perfecțiune, dar învățământul public, pentru o țară ca a noastră, este aur. Faptul că, măcar teoretic, orice copil, indiferent de proveniență, are acces la educație, ăsta e progres.

Ce mă doare pe mine e că oamenii se iau așa, orbește, după câte o persoană din asta publică și fac și ei la fel, convinși că ăsta e progresul. Într-un fel de spirit de turmă moștenit, combinat cu dorința de a ieși în evidență și cu cea firească de a face ce e mai bine pentru copilul tău, părintele român cade victima multor campanii (cu precădere celor de discreditare, că noua ne place tare să discredităm).

Doar că citim pe internet una sau alta nu înseamnă că ne informăm. În special dacă nu deținem cunoștințe de specialitate ca să triem informația aia multă (din care multă e proastă sau prost redată). Hai să mai ascultăm și de specialiștii din domeniu, de oameni cu experiență (și nu mă refer la ăștia de apar pe sticlă), și mai lăsați televizoarele, tabloidele și știrile bombă de pe site-uri dubioase.