Cred că ar fi cazul să redenumesc blogul ăsta. Să nu se mai numească punctdevederesubiectiv, ci "Un blog inconsecvent". Pentru că a devenit așa, un jurnal în care scriu din an în paște și care nu redă decât o foarte mică parte a vieții mele cu Ioana.
Mă uit în urmă la anul care a trecut și-mi dau seama câte momente frumoase au trecut fără ca eu să scriu despre ele. Știu că le voi uita pe multe, pe unele le-am și uitat deja. Mă bucur măcar de ce am apucat să scriu despre ea până acum.
Nu e că nu am poftă de scris. Sau inspirație. Sau timp- deși se zice că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, îți găsești timp.
Eu cred că de fapt energie nu mai am. Subiecte, slavă domnului, gârlă. Ca să nu mai zic că pauzele lungi și dese nu sunt cheia marilor succese. În timp ce am scris cele fix 10 rânduri incomplete și alea de mai sus, fetița mea, care se uită la desene animate, mi-a solicitat atenția cu diverse și nenumărate cereri.
- Fac pipi și caca! Ude e oala? Aaaa? Tu nu tii ude e oala??!!
- Nu tă bine clama!!! Uite, nu stă! (criza de nervi pentru coafura usor șifonată)
- Ude e bilusa aia abastă? Aaaa? Ude e?
- Mi-a căzut ăla! Tu, mami, am nevoie de azutorul tău! Te rog!
- Apăăăă! Iar la vederea sprâncenelor mele ridicate, adaugă suav: Te roooog!
No, acuma când copilul zice și cuvintele fermecate, ce aș putea să zic? Nu? Ia-ți singură? Am încercat și varianta asta. Nu merge. Cred că am putea să ne contrazicem până în zori:))).
Și zic mersi și pentru astea aproximativ douăjdeminute în care am încropit o fărâmă de text care arată așa, un crâmpei din serile noastre. Pentru că memoria se mai uzează, dar scripta manent.
No comments:
Post a Comment