Îmi place foarte mult să citesc. Dacă mă întreabă cineva care este activitatea mea preferată, cea mai preferată din toate este cititul. În copilărie și adolescență îmi umpleam timpul cu diferite activități, mi-l mai umpleau și alții cu altele, dar nu trecea zi fără să citesc câteva zeci de pagini.
Am citit tot ce mi-a picat în mână. Biblioteca părinților mei, care locuiau la țară, două-trei sute de volume. Manuale de română, istorie, geografie- ale părinților, ale fraților mei mai mari. Atunci mi se păreau puține, dar când locuiești la țară nu prea ai acces la librării.
După ce le-am terminat de citit pe cele din casă, am împrumutat de unde puteam. Rude, vecini, biblioteci. Apoi am ajuns la pasul în care nu era suficient să citesc cartea o dată, ci voiam să fie a mea, să o pot răsfoi oricând. Am descoperit atunci anticariatele. Nu știu dacă vă amintiți, a fost o perioadă în care cărțile erau scumpe. Înainte de campaniile astea binevenite de la Adevărul, Jurnalul Național etc, care înlesnesc accesul omului de rând la cultură (păcat că omul de rând e atât de abrutizat de lipsuri, iar cultura asta- cu tot respectul- nu prea ține de foame) toată alocația mea intra în gestiunea anticariatelor din Brăila. Care, din fericire pe mine, erau foarte bogate în cărți.
Și citeam de zor. Nu-mi imaginam viața fără cărți.
După ce le-am terminat de citit pe cele din casă, am împrumutat de unde puteam. Rude, vecini, biblioteci. Apoi am ajuns la pasul în care nu era suficient să citesc cartea o dată, ci voiam să fie a mea, să o pot răsfoi oricând. Am descoperit atunci anticariatele. Nu știu dacă vă amintiți, a fost o perioadă în care cărțile erau scumpe. Înainte de campaniile astea binevenite de la Adevărul, Jurnalul Național etc, care înlesnesc accesul omului de rând la cultură (păcat că omul de rând e atât de abrutizat de lipsuri, iar cultura asta- cu tot respectul- nu prea ține de foame) toată alocația mea intra în gestiunea anticariatelor din Brăila. Care, din fericire pe mine, erau foarte bogate în cărți.
Și citeam de zor. Nu-mi imaginam viața fără cărți.
Ulterior am intrat în multe case și am descoperit cu stupoare că oamenii trăiesc binemersi cu librăria la parterul blocului și 10 cărți mari și late pe un raft al bibliotecii ultimul răcnet. Se poate trăi fără cărți, pentru că nimeni nu mai pune preț pe cultura generală și pe cărțile pe care le-ai citit. Oamenii nu mai au acest numitor comun, care să faciliteze comunicarea.
Și cu toată lipsa de interes a majorității, cu tot disprețul față de cultură, în ultimii ani au existat multe încercări de a readuce lectura în cotidian. Târguri de carte cu reduceri substanțiale (uneori la mișto, true, oamenii de afaceri sunt peste tot), inițiativa celor de la Adevărul, reeditările de la Biblioteca pentru toți, cărți valoroase la preț de nimic.
Duminică am fost la Gaudeamus.
De la standul editurii Paralela 45 am cumpărat cu 5 lei fiecare două cărți ale fraților Strugațki. Picnic la marginea drumului și Orașul damnat. 5 lei cartea! Așteaptă cuminți în bibliotecă să le vină rândul.
Apoi am lăsat 25 lei la editura Corint, dar am plecat cu cartea Svetlanei Alexievich, câștigătoarea de anul acesta al premiului Nobel pentru literatură, Dezastrul de la Cernobîl, în traducerea Antoanetei Olteanu (care mi-a fost profesoară în facultate și profesor coordonator al lucrării de masterat). Sunt aproape la jumătate, m-a captivat complet, mi s-a lipit de mâini.
La Humanitas a fost o lansare de carte a doi tineri arhitecți care au pus munca un pic pe hold, s-au urcat pe motor și au străbătut Africa: Oyibo, autori Ana Hogaș și Ionuț Florea. La coada de acolo l-am lăsat pe soțul meu, iar eu stau acum la coadă să citesc cartea. 32 lei.
Voi ce mai citiți?
Și cu toată lipsa de interes a majorității, cu tot disprețul față de cultură, în ultimii ani au existat multe încercări de a readuce lectura în cotidian. Târguri de carte cu reduceri substanțiale (uneori la mișto, true, oamenii de afaceri sunt peste tot), inițiativa celor de la Adevărul, reeditările de la Biblioteca pentru toți, cărți valoroase la preț de nimic.
Duminică am fost la Gaudeamus.
De la standul editurii Paralela 45 am cumpărat cu 5 lei fiecare două cărți ale fraților Strugațki. Picnic la marginea drumului și Orașul damnat. 5 lei cartea! Așteaptă cuminți în bibliotecă să le vină rândul.
Apoi am lăsat 25 lei la editura Corint, dar am plecat cu cartea Svetlanei Alexievich, câștigătoarea de anul acesta al premiului Nobel pentru literatură, Dezastrul de la Cernobîl, în traducerea Antoanetei Olteanu (care mi-a fost profesoară în facultate și profesor coordonator al lucrării de masterat). Sunt aproape la jumătate, m-a captivat complet, mi s-a lipit de mâini.
La Humanitas a fost o lansare de carte a doi tineri arhitecți care au pus munca un pic pe hold, s-au urcat pe motor și au străbătut Africa: Oyibo, autori Ana Hogaș și Ionuț Florea. La coada de acolo l-am lăsat pe soțul meu, iar eu stau acum la coadă să citesc cartea. 32 lei.
Voi ce mai citiți?
