Şi-a venit şi momentul ăla în care fetiţa mea a primit un bileţel de la creşă pe care e scrisă poezia de învăţat pentru serbare... mie să-mi pocnească inima de mândrie şi uimire..când am ajuns şi aici, mai ieri era un bebeluş, şi uite, în curând merg la serbare. O lacrimă în colțul ochiului (așa e de când am rămas gravidă, una două, pac mă ia cu smiorcăială-eu tot speram să treacă, dar văd că e din ce e în ce mai grav..) Soacră-mea umflată cât un cozonac, că doar într-o seară Ioana a şi învăţat poezia.
Aşadar citez( de pe bileţel):
Azi la noi la grădiniţă
A zis tare o fetiţă
Cine este la portiţă?
Aţi ghicit.. E Moş Crăciun!
Moș Crăciun cu barba albă
Cine este?? Moş Crăciun!!!!
Emoţionant. Citez acum versiunea personalizată a Ioanei:
Asi la noi a gădiisă,
A zis taie o fitisă
Sine ese la potisă?!
Asi ghisit! E un Bisi*!
Mos Bisi cu babă neagă!!!
Sine este?!!! E Bisi!!
*Bisi este cățelul soacrei, pe care îl cheamă de fapt Bixi, un bichon bătrâior, pe care Ioana l-a decretat căselul ei.
Ne pregătim de serbare. Prima serbare, iuhuuuuu!
