Wednesday, April 22, 2015

Medici cu care m-am intersectat în timpul sarcinii: Dr. Felicia-Lorena Turculeţ

În timpul sarcinii am efectuat toate analizele obligatorii, inclusiv pe cele mai importante, morfologiile fetale de trimestru I, II şi III, toate la Medicover, fiind incluse în abonament. Morfologia de trimestru II a fost făcută de dr. Turculeţ, care venise de câteva luni în Medicover şi al cărei nume trona pe afişurile publicitare ale clinicii. I se făcea o mare reclamă, cum că ar fi supra-calificată în morfologie fetală, cu foarte mulţi ani de experienţă, potrivit lor era un medic cu renume în domeniu. 
Alina Jugănaru, medicul care îmi supraveghea sarcina mi-a recomandat să mă programez pentru această investigaţie la dr Crângu Ionescu, dar acesta putea fi găsit doar o zi pe săptămână în Medicover şi bineînţeles că toate locurile erau ocupate. Şi cum nu puteam aştepta până luna următoare, întrucât investigaţia se face doar între săptămânile 21 şi 24 de sarcină, am făcut programarea la dr Turculeţ. 
Zis şi făcut. M-am prezentat împreună cu soţul meu la ecografie, dr Turculeţ a fost foarte amabilă, ne-a zis că nu poate vedea foarte clar capul copilului pentru că era situat foarte jos. Am întrebat amândoi dacă totul e bine, a zis că da. Am plecat liniştită că totul este în regulă, cu toate că de ceva timp simţeam o presiune puternică şi o nevoie aproape permanentă de a merge la toaletă.
M-am programat la medicul meu pentru a interpreta morfologia peste aproximativ 2 săptămâni, când am găsit loc, doar nu era nici o grabă pentru mine. În tot acest timp m-am vânturat zilnic prin metrou şi autobuze, am mers pe jos, am stat pe scaun 9 h la birou ca toţi ceilalţi (şi am făcut naveta birou toaletă foarte des). M-am prezentat la data programată la Alina Jugănaru, era între două cezariene, mi-a văzut morfologia, mi-a zis scurt că-mi dă concediu medical, intru în prenatal mai devreme, să stau numai la pat, doar la toaletă şi înapoi, tratament cu Utrogestan până la noi ordine...Colul se scurtase mult, eram în pericol să pierd sarcina...la data respectivă nu se numea naştere prematură, ci avort spontan.  Era prea târziu pentru serclaj, nu aveam ce face decât să stau cuminte la pat şi să mă rog să fie bine.
Aşadar, dna dr Turculeţ a efectuat morfologia şi atât. Există două variante: fie nu ştia că mi se scurtase colul şi puteam pierde sarcina (ceea ce mă îndoiesc), fie n-a considerat necesar să mă avertizeze, având în vedere că eram în evidenţa altui ginecolog. Pe scurt, nu eram resposabilitatea ei, ea a făcut morfologia, punct. Măcar sa-mi fi zis să mă prezint mai repede la ginecologul meu. În cele două săptămâni aş fi putut pierde sarcina. N-am pierdut-o. Dar dacă o pierdeam?
Poate că pacientele sale sunt tratate foarte bine şi cu maximă atenţie. Poate în general e o profesionistă şi un medic dedicat. Concluziile le trag însă cel mai bine în urma experienţei personale, care mă determină să nu mai vreau să am contact în viitor cu acest medic. 

Thursday, April 2, 2015

Un an pe scurt

Am trecut luna asta de primul an, despre care toată lumea spune că e cel mai greu, că de aici încolo uşor-uşor ne revenim.
Când eram gravidă juram că nu e nimic mai greu ca sarcina...apoi am dat de greul-greu cu bebeluş, şi eram gata să jur din nou, că nimic nu e mai greu decât primul an. Acum nu mai vreau să mai jur nimic, habar nu am ce ne aşteaptă pe mai departe.
Cine se aşteaptă ca eu acum să spun numai părţile pozitive ale chestiei ăsteia care se numeşte în termeni populari "mămicenie" sau "părinţeală" sau cum i se mai zice se înşeală. Eu nu uit părţile dificile (e de la zodie, nu e vina mea) şi nu pot să nu zic în gura mare cât e de greu. Dar sunt conştientă că arta cere sacrificii. Că fii-mea asta este, o operă de artă, capodopera mea şi a lui taică-su, că a fost şi el p-acolo.
Aşa an greu n-am avut niciodată. Aşa de greu de-mi venea câteodată să mă tăvălesc pe jos şi să plâng şi să dau din mâini şi din picioare de obosită ce eram. Mult nesomn, multă nesiguranţă, mulţi hormoni, multe schimbări în viaţa mea. Toate de-odată.
Nu e imposibil să creşti un copil, clar nu asta vreau să spun. Câţi nu au copii în jurul nostru, pot şi ei, categoric pot şi eu. Dar când vrei să le faci pe toate cât mai aproape de perfecţiune (iar blestemata de zodie), îţi impui tu singură nişte standarde atât de înalte încât nu ştiu cine le-ar atinge.
Surorile mele, astea care încă nu aveţi copii, nu vă speriaţi de scriu eu aici, intenţia mea este să vă avertizez, să ştiţi în ce vă băgaţi. Nu-i ăsta motiv să amânaţi momentul până la sfântu-aşteaptă, dar vreau să ştiţi că va fi greu. Să nu vă surprindă când o să vedeţi că nu se pupă cu ce scriu mamele pe internet, în momente de relaxare şi invazie a hormonilor buni. Că atunci când n-ai copii, dar începi să-i doreşti, te emoţionezi citind diverse texte de mămici fericite şi-ţi inchipui şi tu că aşa e mereu în mămicenie, şi totul e floare la ureche.. Nu e.
Tot greul ăsta e preţul unor momente minunate, cum a fost azi la locul de joacă, unde Ioana, adunase în jurul ei vreo 5-6 copii, toţi mai mari, care voiau să se joace cu ea. Şi încă nu merge singură, nu vorbeşte.. să vezi atunci. Are în ea ceva magnetic fetiţa asta a mea.
Eu, mă-sa, mă umflasem ca un cozonac, simţeam ceva grozav, un fel de mândrie-înduioşare-iubire-şinumaiştiuce...A meritat anul ăsta până la urmă.