O zi din viaţa unei mame de bebeluş de 7 luni jumate. Partea 1

Fetiţa mea a dormit "toată noaptea", adică în termeni părinţeşti 5-6 h legate încă din prima lună de viaţă. Eram norocoşi, ne lăudam în stânga şi în dreapta, mai ales taică-su, că mie nici atunci nu mi se părea aşa grozav, eu având nevoie de ceva mai mult somn decât aceste ore pentru a funcţiona la parametri normali. Ei bine, nemulţumitului i se ia darul, în cazul meu, sau prea multă laudă strică, în cazul tatălui. Pe la 5 luni fetiţa a început să se trezească noaptea plângând, plâns neconsolabil doar cu o suzetă. În primă fază a fost vorba despre un episod cu muci, care s-a continuat cu iminenţa apariţiei dinţilor.

Am avut de atunci nopţi crunte, cu trezire din oră în oră. Nu se linişteşte decât la sân, deci noaptea este o foială de sân drept, apoi sân stâng, apoi adormit în braţe când la mine, când la tati. Suge puţin, adormim amândouă, eu cu gâtul strâmb, într-o poziţie ciudată, semisprijinită de pernă, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. În prezent, în medie 4 treziri pe noapte, adoarme în pătuţul ei, apoi de la prima trezire până dimineaţa doarme în pat între noi, sau la margine, depinde din care sân se serveşte.

Trezirea mi-o dă domnişoara, cu foială, lovituri de picioare în cap, degete în ochi, zgârieturi pe mâini şi faţă, tras de păr, pe la 8, 8 jumătate, uneori 7.

Inutil să remarc faptul că după aşa noapte nu sunt tocmai fresh sau sociabilă. Abia deschid ochii, ne giugiulim puţin, ea e nemulţumită, eu îmi dau seama că bietul copil trebuie schimbat. Schimb un pampers plin ochi de pipi, apoi sar din pat să fac şi eu un pipi, să mă spăl pe ochi, pe dinţi.. Timp în care invariabil fata vociferează că am îndrăznit să o las singură. Efectuez activităţile menţionate mai sus cu viteza luminii, mă duc la ea, o iau în braţe, ne plimbăm puţin prin casă. În timpul ăsta e mulţumită, mă trage iar de păr, îmi bagă degetele în ochi, mă zgârie apăsat. Cu ea în braţe îmi fac o cafea (bag pastila în aparat), apoi torn nişte miere. Beau o gură de cafea, apoi îmi apăr cana de interesul crunt al bebeluşei, care vrea ea cana, eventual să o arunce pe jos în secunda imediat următoare. O las în balansoar, pe canapea (într-un colţ al canapelei, asigurat cu perne din toate părţile) sau mai nou în ţarc. Îi dau jucării, vreme de maxim jumătate de oră e relativ captivată de ele. Timp în care eu sunt călare pe televizor, să văd cum va fi vremea, ce se mai întâmplă în lumea din afara apartamentului meu, deschid laptopul rapid, cu stânga bag parola, cu dreapta manevrez telecomanda, un ochi e la copil, cu care trebuie să menţin eye contact, să ştie că mami e aici, la dispoziţia ei. Verific e-mailul, Facebook-ul, presa, timp în care dau peste cap din câteva înghiţituri licoarea mult râvnită dădătoare de energie.

Bebeluşa vociferează din ce în ce mai tare..e clar, s-a plictisit de jucării, trebuie să mă duc la ea. Ne mai jucăm puţin, ea mai ţipă la mine, eu îi când, o plimb prin casă în braţe, o duc la oglindă, îi spun o gramadă de prostii că nu prea am inspiraţie. Se face 10 fără, o pun în scaunul de masă din bucătărie, mă reped să pun laptele la fiert pentru faimoasa brânzică, decojesc mărul-para sau ce fruct am în meniu, pisez pastilele de calciu lactic, toc fructul, îl mixez cu blenderul, timp în care mai adun jucăriile aruncate de bebeluşă pe jos, le mai spăl, i le dau iar, iar le culeg... Un fel de Sisif. Mă grăbesc, pentru că domnişoara dă semne de nervozitate, dacă e nervoasă, nu mai mănâncă etc. Îi pun repede baveţica, îmi trag scaunul lângă al ei şi încep să o îmbii cu linguriţa. Dacă am noroc şi e bine dispusă, mănâncă binişor, vreo 150 g, alternativ brânză cu piure de fructe. Îi duc repede la gură linguriţă după linguriţă, din experienţă ştiu că dacă nu i le basculez suficient de repede nu e combinaţie. La un moment dat se plictiseşte, începe să facă ploicică cu mâncarea, mă stropeşte pe ochi, apoi îmi dă peste lingură fix când cred că am ajuns în zona sigură, proiectează perele pe pereţi, pe hainele ei, pe ale mele, îşi dă în păr, bagă mâna în gură fix după ce i-am introdus brânza, o scoate şi o manevrează ca pe o plastilină. Apoi se freacă la ochi, îşi dă mâna prin păr. şi o lipeşte de perete....Se mai scarpină în urechi cu piureul de pe mâini....

Mă enervez, simt cum îmi creşte tensiunea, ies puţin din bucătărie, trag aer în piept, revin. Râd la ea, forţat la început, complet sincer după câteva secunde (am citit undeva că simplul zâmbet, chiar dacă nu e sincer, transmite creierului o stare de bine şi atrage după el relaxarea). "Ia uite, bebe, ce jaf am făcut noi aici, suntem mişto. Ia linguriţa şi mănâncă cu mâna ta, ca un bebe mare". Normal că lingura e fără mâncare acum, dar pe ea o încântă, şi-o bagă adânc pe gât, pe ambele părţi, mai tuşeşte, o muşcă, apoi dă din ea ca dintr-un buzdugan. Îi scot baveţica, o pun la spălat, recipientele toate în chiuvetă. Duc fetiţa la televizor, unde se uită un pic cu interes, începe să se frece la ochi, mergem în dormitor, unde dacă am noroc, adoarme în 15 minute, o mângâi, îi când o variantă improvizată de "Nani, nani". Dacă am mai puţin noroc, ne sucim prin pat vreo 40 minute chiar. Când adoarme, o învelesc uşor, cobor din pat cu maaare grijă, al naibii pat, mai scârţăie, ies în varful picioarelor, nu înainte de a mă asigura că nu va cădea. Închid uşa cu grijă, Doamne-ajută să doarmă măcar 1 h.

Pfooooai, nişte libertate, ce să fac cu ea mai întâi? Mă reped să termin de spălat vasele. Apoi scot carnea de la congelator, o pun la fiert, o spumez, toc legumele separat, setez cele 50 minute, alerg la baie să bag ceva haine la spălat, ale mele, ale soţului, ale ei. Mai butonez televizorul, mai trag cu urechea să nu se trezească. Vin la laptop, scriu de zor frânturi de post. Şi deodată o aud. Gata libertatea, fug repede la prinţesă! E ora prânzului.

Shoppingul online pentru femei şi bebei

Cum am descoperit shoppingul online.

Făceam parte şi eu din categoria oamenilor reticenţi la această metodă de cumpărare. La haine şi încălţăminte mi se părea normal să îmi mişc fizicul impresionant la magazin şi să probez, la alte obiecte de obicei se cere o comandă mare pentru ca transportul să fie gratuit, şi nu concepeam să plătesc 20-30 de lei pe un curier, când pot foarte bine să cumpăr diverse mărunţişuri direct.  Aşa că ignoram complet paginile de cumpărături online.

La corporaţia la care lucrez este foarte popular shoppingul online (este şi un soi de relaxare, răsfoirea unor pagini de "altceva" printre atâtea xlsx-uri şi outlook-uri şi ale nshpe mii de softuri corporatiste), dar şi pentru că în general programul de 9 h + drumul nu prea îţi lasă timp şi nici energie pentru a rupe magazinele în 5. În schimb, lumea este în general la 4 ace, nu toţi, e drept, dar mai toţi vrem să avem o ţinută cât de cât elegantă.

Ei, eu am început să devin client online pentru că începând cu luna a 7-a de sarcina şi până în prezent am tot fost consemnată la domiciliu. Şi pentru că în perioada de burtoşenie hormonii fac din mamă altceva decât era înainte, una dintre fazele procesului de transformare în cazul meu a fost "după ce se naşte copilul nu voi mai putea să cumpăr nimic pentru mine, deci acum e ultimul tren". Aşa că am rupt în două paginile magazinelor online (nu, nu am cumpărat tot ce era acolo, dar cu siguranţă mi-aş fi dorit, pentru că brusc, toate "îmi trebuiau"). Ulterior, după naşterea fetiţei, am cumpărat şi pentru ea tot online, şi sunt foarte mulţumită de investiţiile făcute.

Am scris într-un alt post aici despre ce cred despre Fashion Days. Momentan am făcut o pauză de la ei, din diverse motive.

Un magazin unde mi-am găsit de multe ori ţinute pe placul meu este Nissa. Pentru că ştiu ce mărime port, am comandat fără să ezit produse de pe site. Să ne înţelegem, la reducerile de peste 50%, în general la cele de 70%, care sunt de obicei la sfârşitul lui ianuarie, începutul lui februarie, şi iarăşi iulie-august.  Nu sunt o borfomană de fel, aşa că pot aprecia că o rochiţă merită în jur de 100 de lei, poate puţin peste, un palton 300 lei, o bluză până în 100 lei, aşadar la Nissa posibil doar la reducerile alea mari:)

Am mai găsit produse pe placul meu la Musette. Bineînţeles, la rubrica de sales, unde de obicei sunt până în 40%, uite că la lichidările de stoc sunt şi 70%, dar slabe şanse de a mai găsi o mărime 37-38. pentru că româncele cumpără, nu stau degeaba:). Oricum, produsele sunt foarte calitative, deşi nu toate modelele sunt pe gustul meu.

Alt site pentru încălţăminte este Otter, deşi mă nemulţumeşte faptul că acum indiferent de valoarea comenzii trebuie să achiţi transporul. .

Am avut o experienţă foarte plăcută cu Mango. Care la scurt timp după ce mi-am cumpărat eu ceva la preţuri mici cu transport gratuit şi-a schimbat politica şi preţurile, care nu mai sunt în euro, ci în lei, iar conversia s-a făcut la un curs valutar inexistent (dacă înainte o rochie costa 17 euro, în lei este 129, vedeţi, ceva nu iese la socoteală). Oricum, şi aşa, au zile de extra reduceri când merită să comanzi.

Am comandat cosmetice de la Yves Rocher. Preţuri decente, calitate bună, reduceri consistente.

Pentru mine gravidă am comandat doar o pernă, de aici. Parcă am plătit transportul, dar a meritat, în alte părţi sunt nişte preţuri de mi se face rău, asta e românească, decentă. O să scriu şi despre beneficiile pernei pentru gravide. 

Pentru bebeluşă, întrucât am fost lipsită de plăcerea de a colinda magazinele şi de a-i cumpăra diverse lucruşoare mici şi nostime şi poate prea puţin practice unele dintre ele, am cumpărat eu online. La început a purtat ce am primit, unele de la oameni cu experienţă, altele mai puţin inspirate (în general însă am primit lucruri utile şi de bun simţ), apoi am făcut comandă de salopete doar, care mi-au plăcut foarte mult, de pe site-ul de haine pentru copii. Salopetele cu capse de la John Lewis sunt din materiale de calitate, bine finisate, capse bune si suficiente, un pic mai mari decât mărimile obişnuite, preţ decent-28 lei bucata, se găsesc pentru mai multe grupe de vârstă, iar cele pentru bebeii până în 3 luni au şi manşete cu mănuşi, foarte utile atunci când bebeluşul nu stă să-i tai unghiile, dar se zgârie constant pe faţă. Recomand, urmează să mai încerc alte produse, deocamdată atât am încercat.

Cam atât deocamdată, în timp cu siguranţă voi lărgi lista, deocamdată însă mi se pare mai mult decât suficient.

 

 

Alimentaţia mamei care alăptează.

Adică alimentaţia unei mame doar.

Ziua 1 de mămicenie: 17 martie, ieşită din sala de operaţie, doar ceai şi apă. Mult din amândouă.

Ziua 2 de mămicenie: 18 martie, hămesită dis de dimineaţă, mai degrabă de cu seară, aştepţi să primeşti un ospăţ pantagruelic pentru că, vorba aia, meriţi, doar eşti mamică şi mai şi alăptezi. Neeeeah, primeşti un iaurţel. Mic-micuţ, şi fără gust. Nici pe departe îndestulător. Te uiţi cu speranţă către ora prânzului. Când sigur vei primi ce meriţi. Între timp, mai alăptezi cu spor de câteva ori, vreo 10, că bebe e mic şi vrea într-una să se conecteze. Vine şi ora prânzului cu o căniţă, adică ceva mai mult decât o ceaşcă, în care se află o supă strecurată!!!! Grosuţă, ce-i drept, cu gust de carne, dar fără de nici unele, încă nu supă-cremă, gustoasă, dar puţină. O sorbi cu plăcere, poate-poate se mai micşorează golul din stomac. Lângă supă o bucată serioasă de carne de pui, care arată foarte bine, dar pe care o pui deoparte, i-o dai cu maxim regret soţului, pentru că ţie doctoriţa ţi-a spus să nu o mănânci (până nu ai scaun, nu pleci din maternitate, eventual dacă nu apare natural, ţi se dă un supozitor... Supozitor, ai! Lăsaţi, că stau şi fără cărniţă!). Apă, ceai de fructe, ceai pentru stimularea lactaţiei. Seara, un iaurţel cu brânzică. Nu mă ating de ele că nu-mi plac.

Ziua 3 de mămicenie: 19 martie, parcă mai vii de acasă, niste unt, un pic de pâine făcută în casă, un pic de miere, un ou fiert. Viaţa. Le mănânc cu plăcere. Iaurţelul însă nu. Sunt mai lucidă şi îi cer soţului să-mi cumpere iaurt de băut, care îmi place, şi îmi cumpără el marca preferată. La prânz, mai multă supă, pâine, legume la grătar, iar carne, la care zic pas iar, din motivele expuse mai sus. Seara alte legume, tot la grătar-la loc de cinste legumele astea, chiar sunt bune. Şi faimosul iaurţel.
Ziua 4 de mămicenie: 20 martie, teoretic, ziua externării. Practic, dacă totul decurge bine. Slavă domnului că a decurs bine tot şi fără supozitor, dimineaţa mic dejun copios cu ouă prăjite, unt, miere, pâine, prânz cu supă şi carne cu paste, in sfârşit mănânc şi carnea. Între timp mai mănânc o banană, chiar beau şi câteva guri de cafea, îmi scăzuse tensiunea la 8 cu 4..
Ziua 5 de mămicenie şi în continuare: sunt acasă cu soţul şi boţul cu ochi. Care plânge mult, se screme, trage pârţuri, vrea la sân, regurgitează. Internetul abundă de informaţii de genul "alimentaţia mamei care provoacă sau nu colici bebeluşului". O vreme o cred şi pe asta, aşa că mănânc mai tot fiert, evit fructele şi legumele crude, până ce îmi vine mintea la cap şi-mi stabilesc eu singură meniul de femeie care alăptează
Mi-e foame, simt nevoia să mănânc bine şi mult. Dar nu vreau să îi provoc copilului colici, că suferim cu toţii. Aşa că lista mea de alimente arată de atunci şi până acum cam aşa:
carne: pasare, vită, porc, miel, peşte, nu prăjită, în rest la cuptor, fiartă etc
lactate: kefir, sana, iaurt de băut (ăla natural sau cum îi spune e câh pentru mine), brânză multă, parmezan, caşcaval, unt (muuuult unt, organismul meu îl cere). Nu beau lapte de vacă, nici acum, cred că o să încep să beau de capră, cică e mai bun.
legume: de toate, crude, fierte, la grătar. Am evitat până la 4-5 luni, cam aşa, fasolea, varza, alimente care balonează. Apoi le-am reintrodus în alimentaţie, pentru că îmi plac foarte mult, şi copilul a reacţionat bine. Usturoiul cu măsură la început, acum din belşug. Ceapă crudă nu mănânc nici acum, doar puţină când chiar mi-e poftă. Salate din belşug, roşii (deşi sunt controversate, am mâncat din belşug), ardei, castraveţi.
fructe: am evitat fructele cu seminţe mici, gen kiwi, pentru că au potenţial alergogen, căpşunile  nucile, dar acum le mănânc şi pe astea. Banane cu kilogramele, mere, pepeni, ananas etc. Din belşug
pâine: doar integrală, nu foarte multă.
seminţe de tot felul, fructe deshidratate: floarea-soarelui, migdale, sâmburi de caisă, prune uscate (foarte bune pentru un tranzit bun, care e extrem de important după naştere), merişor deshidratat, tărâţe de ovăz, stafide, aronia. Fără goji, oricum nu-mi plac în mod deosebit, n-am suferit după ele. Seminţele astea mi-au ţinut de foame, sunt foarte sănătoase şi m-au ajutat cu digestia. Simple sau cu iaurt. Am găsit o sursă ieftină, cea mai ieftină de pe piaţă, pentru că în magazine sunt extrem de scumpe în general.
Supe, ciorbe, fără acreală. Da! Tot da am zis şi la paste din grâu dur. La fel tot felul de mâncăruri de legume, fără prăjeală, totul fiert.
Ca dulciuri, mierea a fost şi este pe primul loc. Provenită de la o prietenă care are stupi, deci sursă de încredere, fără zahăr adăugat. Ciocolată nu, dulciuri de cumpărat nu, chiar şi cele făcute în casă de soacra mea au fost îndulcite cu miere (face nişte prăjituri demenţiale,mmmmmm). Pentru că femeia care alăptează simte nevoia de dulce, of, şi-ncă cum!
CAFEAUA. Cafeaua în alăptare este o problemă, pentru că doctorii spun că după ce bei cafeaua trebuie să treacă 3 h minim până la următoarea sesiune de alăptat. Ceea ce este aproape imposibil în primele luni, când copilul mănâncă des, sau cel puţin imprevizibil, şi nu poţi să-l ţii nemâncat pe motiv că ai băut cafea. Pe de altă parte, nedormită cum e, poate hipotensivă ca mine, mama simte că ar omorî pentru câteva guri de cafea. Eu nu am băut deloc în prima lună, apoi am început să beau câte un sfert de cană, doar dimineaţa, am crescut progresiv, acum beau o cană pe zi, dar tot aşa, dimineaţa, repede, cu mare plăcere. Experienţa mea spune că nu e un capăt de ţară dacă bem câteva guri chiar de la început, dacă simţim nevoia, face mai mult bine decât rău. Cu condiţia de a urmări copilul, să nu devină agitat.
Nu m-am atins de alcool, ţigări, ciocolată, prăjeli, rântaşuri, făină albă, chestii prelucrate din comerţ, gen semipreparate (în ultimele luni am început să mai mănânc, dar foarte puţin, de poftă, mezeluri gen gudem, fouet, câteva feliuţe, sau jumătate de covrig).
Mi-am dat seama cu ocazia asta ce rău mâncam înainte, când nu-mi păsa că produsele au zahăr, sare peste măsură, aditivi, nitriţi, nitraţi etc. Când cumpăram toate prostiile, produse de patiserie, sandvişuri, beam cafea cu zahăr fără număr, nu mă interesa stilul de viaţă sănătos.
Am suspinat şi încă mai suspin după o bere normală (cea fără alcool e oribilă, dar te obişnuieşti cu ea în timp), după un pahar de vin roşu, un gin tonic. Dar rezist eroic, alcoolul e un mare nu pe lista.
În concluzie, mănânc bine, mă simt bine, am satisfacţia că nu îi dau copilului prostii prin laptele meu, şi o altă satisfacţie, mai nouă, că am grijă de organismul meu, ceea ce trebuia să fac demult. Dar well, mai bine mai târziu decât niciodată, mare noroc cu bebeluşa asta:).

Diversificarea alimentaţiei

Fiecare pediatru are recomandările sale în ceea ce priveşte diversificarea alimentaţiei. Eu am citit pe internet şi în câteva cărţi de specialitate, dar am decis să urmez sfaturile doctoriţiei care o urmăreşte pe Ioana, în special pentru că îşi argumentează fiecare alegere şi explicaţiile sale mi se par foarte pertinente şi ştiinţifice. Pediatrul bebeluşei mele este dr Raluca Bogdan de la Medicover.

Diversificarea alimentaţiei urmăreşte câteva principii:

- se introduce doar câte un aliment odată (pentru a urmări reacţiile, posibile alergii sau intoleranţe)

- înaintea mesei de lapte, cu linguriţa (pentru ca bebeluşului să îi fie foame)

- cantitatea creşte progresiv până se înlocuieşte o masă de lapte

- începe la 5 luni, 5 luni jumătate, pentru a evita o carenţă de fier (aici părerile sunt împărţite)

Se vrea să se ajungă la un program de 5 mese pe zi a circa 200g:

la 6-7 masă de lapte

la 10-11 masă de fructe

la 13- 14 masă de legume+carne

la 17-18 gustare

21-22 lapte

Se începe cu masa de legume ( să accepte întâi legumele, dacă începem cu fructele e posibil să fie mai reticent la legume, întrucât bebeluşul preferă gustul dulce).

Fierbem in 500 ml apă 150 g legume, timp de 50 minute.

Primele zile fierbem morcov tăiat rondele, apoi îi dăm bebeluşei supa strecurată. Normal că nu am stricat 150 g de morcov, ci am fiert mai puţin în mai puţină apă. După 2-3 zile de supă strecurată, pasăm morcovul, mergem spre supă cremă.

Introducem o legumă nouă la 2-3 zile. Ordinea: morcov, albitură (păstârnac şi pătrunjel- eu nu ştiam să se cheamă albituri:)), dovlecel, cartof, ardei, roşie, fasole verde, spanac, ţelină, conopidă, brocoli, ceapă. Apoi câteva steluţe de ulei de măsline şi zeamă de lămâie. Beba e fan lămâie, am auzit că place multora.

După 6 luni introducem carnea, câte 50 g zilnic. Carnea de pasăre sau vită se fierbe separat, se spumează, se spală bine şi se dă prin blender împreună cu legumele ( la început nu îi dăm bebeluşului zeamă de carne). Carnea e toată de la ţară, mi-e frică de hormoni, de bebeluş cu ţâţe mari şi de obezitate infantilă. Mama taie pasărea, apoi o porţionează în punguţe mici, deci nu congelăm şi recongelăm, nu e bine nici pentru oameni mari, dar pentru bebeluşi.  De două ori pe săptămână în loc de carne punem gălbenuş de ou, bine fiert (15-20 minute), la început un sfert, apoi jumătate, până la 1 gălbenuş.

Bebeluşa mea le-a bifat pe toate cele de mai sus. Mănâncă aproximativ 120-150 g de supă, uneori mai puţin, dar nu o forţez, nu disper. Completez încă cu sân.

Fructele le-am introdus după carne, la câteva zile. Începem cu suc de măr, de preferat golden. După câteva zile, îi dăm piure de măr, apoi la 2-3 zile alt fruct. Pară, pepene galben, strugure alb, piersică, nectarină, caisă. Banana mai încolo, încă nu am introdus-o (i-a dat tatăl din dotare câte un pic aşa, se pare că îi va plăcea). La masa de fructe adăugăm brânzica de vaci, făcută în casă.

Brânzica am introdus-o pe la 6 luni jumate. Se prepară după cum urmează: fierbem 500 ml lapte (eu folosesc lapte pasteurizat din supermarket), când se umflă punem 4 pastile pisate de calciu lactic (la farmacie 20 pastile costă 5, 5 lei la Belladonna, în alte părţi de exemplu costa 8 lei!!!, nişte nesimţiţi, domnule, ăştia cu farmaciile, despre asta am de gând să comentez într-un post separat), zeamă de lămâie- storc aşa cu mâna jumătate de lămâie, amestecăm cu o lingură până se brânzeşte, apoi o torn într-o sită (sita mea e una din aia de ceai, încape la limită), o dăm în 2-3 jeturi de apă, lăsăm să se scurgă (atenţie, nu prea tare, să rămână ceva zer, cu cât e mai moale e mai uşor de mâncat, altfel riscăm să fie înecăcioasă). Produsul ăsta îmi ajunge cam două zile, uneori 3, îi dau fetiţei alternativ o linguriţă de brânză din asta, una-două de piure de fructe.

De câteva zile nu mai completez cu sân la masa de fructe de dimineaţă. Iniţial am văzut că sugea ea puţin apoi nu se întorcea, semn că era sătulă. Uraaaaaaaa, imi beau cafeaua pe îndelete!! (ştiţi doar regula cu 3 h până la următoarea masă de sân....)

La 17 îi dau iaurt. De 5% grăsime, Covalact cremos. Mănâncă cam 50 g, se face totuna, il suflă, bagă mâna în gură după el şi apoi îl manevrează ca pe o plastilină, îmi dă peste linguriţă şi şi-l freacă la ochi, apoi plânge că de ce i-am dat cu iaurt în ochi.... o nebunie. Completez cu sân.

Vedem azi ce mai aflăm de la doctoriţă, ce va mai găti mami:). Oricum, tot ce îi dau gust. Mi se pare bun, semn că se poate şi fără sare, zahăr şi alte minuni de genul (interzise până la un an)

Nu uitaţi de linguriţă, luaţi una pentru bebeluşi, eu primisem una pentru bebei mai mari şi nu înţelegeam de ce nu pot să-i strecor fetiţei mâncare în gură...logic, sunt şi astea pe mărimi, de unde să fi ştiut?!

Ce părere am despre

Bebetei.

Cel mai aprovizionat magazin cu produse pentru maternitate- sarcina-nou născut-lăuze-bebeluşi din Bucureşti. Cele mai bune preţuri (farmaciile din oraş sunt nesimţite la capitolul produse bebeluşi).

Personal amabil şi informat. Produse ieftine, variate şi bune.

Dintre produsele cumpărate şi folosite de mine de care sunt foarte muţumită:

Infacol (mai ieftin cu 7 lei faţă de farmaciile din zona mea)

scutece de bumbac ( din acelea albe, simple, în care ştergi bebele după ce-l scoţi din apă)- nu am găsit în altă parte

şerveţete umede Spring Line, româneşti, ieftine, multe şi bune- 5 lei 120 bucăţi

pamperşi la preţ bun

şampon bebeluşi de la Klorane- cam scump, dar bun

cremă de gălbenele de la Weleda- în jur de 20 lei, dar ajunge câteva luni bune, foarte eficientă şi deloc agresivă, am mai folosit şi Bepanthen în locul ei

linguriţă bebeluşi- 18 lei

recipiente stocare lapte- alimente- 20 lei

aleze- nu mai ştiu cât au costat, dar era clar cel mai bun preţ găsit de mine

parasolare de maşină- 2 bucăţi 50 de lei, necesare că bebeluşa e sensibilă la lumină

Noi mergem în Tei, am auzit că e sediu şi în Militari, e cale lungă până acolo, n-am fost niciodată.

Deocamdată sunt foarte mulţumită de ei, mămicenia asta e treabă scumpă, şi nu-mi place să speculeze unii şi alţii şi să mă chelească de bani, aşa cum s-a întâmplat într-o primă fază, eu fiind prea puţin familiarizată cu subiectele astea.

Bebeluşul la şapte luni.

Ce mai face bebeluşa la cele 7 luni ( şi 10 zile).

A crescut surprinzător de mult şi şi-a luat avânt. Nu merge încă de-a buşilea, dar se târăşte cu o ambiţie demnă de invidiat. I-am întins un cearşaf pe jos, îl parcurge imediat şi aterizează pe parchet, de unde se târăşte cu mare uşurinţă până sub măsuţa de televizor, unde se află muuulte cabluri, numai bune de băgat în gură, de tras. Când ajunge la ele, behăie de bucurie, ţipă, dă din picioare.

Nu mai stă cuminte la baie, plânge când o spălăm pe cap (că acum o spălăm mult mai rar, la câteva zile). La început o spălam zilnic, şi cel mai probabil noi i-am produs - sau am ajutat - mătreaţa bebeluşului, de care am scăpat cu un produs din gama stelaker for cradle cap de la Mustela, două-trei utilizări. Acum nu mai e obişnuită cu acţiunea asta şi plânge de mama focului.

Când o ducem în baie, pe măsuţa de înfăşat, se rostogoleşte imediat şi începe să caude asiduu prin buzunarele laterale, de unde ia pe rand fiecare cremă, flacon, recipient, le duce la gură sau le aruncă pe jos. Văzând-o pe burtă, cu capul mai jos de corp, trebăluind cu ambele mâini sub masă, timp în care tu degeaba te încăpăţânezi să o pregăteşti pentru baie, nu ştii ce să faci, să râzi, să plângi, să zici că seamnănă cu taică-su etc. Care taică-su a ajuns la concluzia că cea mică se va face mecanic, dacă tot îi place să cotrobăie pe dedesubt.

Are doi dinţi jos, cu care chiar muşcă. Sânul încă nu îl muşcă prea tare, dar când îi dăm o bucată de măr sau covrig, e deja periculos pentru că nu numai molfăie acolo, ci muşcă, şi se poate îneca (s-a întâmplat cu noi lângă ea, nu vă zic ce emoţii).

Nu mai doarme noaptea. Nici mă-sa. Se trezeşte de 4-5 ori, suge puţin, apoi adoarme. Am zis că de durere, dar nu (i-a dat Nurofen, s-a liniştit, peste 1 h iar, s-a potolit doar cu sân). Puţin, dar cu doar cu sân se potoleşte. Speeeeer să nu mai ţină mult faza asta.

Nu ştiu ce dimensiuni mai are, că mâine mergem la doctor şi voi reveni atunci cu detalii.

Râde în hohote când inventezi chestii amuzante ( la început râdea la cip-cirip, acum râde la apa termală, când o stropim pe mânuţe şi pe obraji).

Seara e teribil de agitată, vrea în braţe, plimbată, nici aşa nu mai vrea, o mai ducem în vizită la mătuşa ei, ba la cumpărături, că s-a stricat vremea şi în parc nu se mai poate momentan.. Doamne, ce mă fac eu iarna asta?!..

Nu are consoane încă, doar tot felul de ţipete... mai zice când îi place ceva ce molfăie un fel de mnoam-mnoam:)))))

Trebuie să cumpărăm un ţarc. Balansoarul nu îi mai place.

E sociabilă în continuare, râde, dă din suzetă, îi plac oamenii,căţeii, copiii, e curioasă când vede uşi care se deschid, sertare, urmăreşte cu privirea obiectele din mâna ta, vrea să rupă toate foile, să răsfoiască reviste, cărţi, facturi. Când aude cheia în uşă, dă capul într-o parte să vadă cine e după paravan..

Răspunde când o strig pe nume, de parcă ştie că e numele ei...sau aşa mi se pare mie:))))

E deşteaptă rău, mă!

Pentru şoferii fără locuri de parcare. Şi pentru pietonii fără trotuare

Nu sunt şofer. Adică, am cartonul cu pricina, dar nu conduc efectiv, cel puţin cu zilnic. Aud multă lume că se plânge de problema locurilor de parcare, care nu sunt suficiente. Cred şi eu, că oraşul ăsta nu are infrastructură pentru atâtea maşini. Om fi noi săraci, dar maşini avem, care mai de care mai bengoase, şi multe. Normal, unde-s multe maşini, nu au oamenii unde parca.

Şi lasă maşina pe trotuar. Ok, e bine şi acolo, dar dacă tot iei din zona amărâtului de pieton, de ce o parchezi dezordonat, aruncat, astfel încât să ocupi cât mai mult spaţiu?! Că vine pe acolo o mamă cu un cărucior, vrea să treacă şi nu poate...că tu, deşi aveai loc suficient pentru maşina ta şi pentru altceva, o pui ca pe o plăcintă, fix pe mijloc.

Bun, şi eu ce fac atunci, stimate şofer? Mă întorc acasă, când mai am fix 2 minute până să intru în parc? Mă arunc sinucigaş în faţa maşinilor, pe strada intens circulată, după ce îmi rup spatele coborând caruciorul cu copil în el de pe faimoasele borduri? Aştept să îţi termini tu treaba ca să îmi pot continua drumul? Sau îţi trag frumos o cheie de jur împrejur, să mă răcoresc niţel, că nu mai pot de nervi? Adrenalina asta provocată de mersul cu căruţ şi copil de 7 luni în el pe şosea, pe unde trec maşinile în viteză îmi umflă o venă care pulsează ameninţător.

Dragi şoferi, cine a fost mai întâi? Pietonul, sau şoferul?

Bebeluşul la 6 luni.

Bebeluşul la 6 luni.

Ăsta e un post mai vechi, pe care abia acum am reuşit să-l termin.

Nu are dinţi încă, cică ar fi uşor inflamate, dar mai aşteptam. A avut dreptate doctoriţa, a mai durat ceva până şi-au făcut apariţia.

Se răsuceşte de pe burtă pe spate, de pe spate pe burtă, din patul nostru în patul ei. O înconjor în permanenţă de perne.

Ţipă. Uneori ca o soprană mică. Aşa comunică ea, cred. Nu avem consoane- deşi parcă de câteva ori am auzit ceva consoane pe acolo.

Bagă în gură tot.

Ridică fundul acrobatic, parcă să se ridice. În fund nu stă prea bine, dacă o sprijini stă un pic, apoi se adună într-o parte şi aterizează pe burtă.

Balansoarul mai funcţionează câteodată, cu condiţia să nu fac abuz de el. Că se plictiseşte. La fel şi de jucării.

A făcut cunoştinţă cu străbunica, al cărei nume îl poartă. Biata străbunică, se stinge treptat, dar a conştientizat că e fetiţa mea, că o cheamă Ioana. Şi a vrut să o vadă. Am plâns mult.

La baie nu o mai putem manevra aşa uşor. Bietul taică-su, iese transpirat tot din lupta cu bebeluşul şi apa. Câteodată abia reuşesc să ii pun un pampers nou, că se răsuceşte imediat.

Are putere în picioare, imi articulează dimineaţa mai ales nişte picioare în cap. Mă trage de păr, îmi bagă degetele în ochi şi în nas- al naibii de dureros dacă are ceva unghii netăiate, că nu stă mereu.

Nu stă singură. Ţipă, mă cheamă să mă vadă. Când apar în uşă se gudură toată. Aruncă picioarele, ca o broască, dă din mâini.

Are o expresie nouă a feţei. O consternare, o greaţă aşa, o afectare, îşi lăbărţează gura a dispreţ. Nu îi place deloc lui taca-su, sora mea a fost tare, a zis că seamănă cu el când face aşa=)))

Încă îi dau siropel, altfel nu face caca.

Mănâncă legume pasate la prânz. Morcov, păstârnac, pătrunjel, cartof, ardei, roşie. La 5 cam 60 g de cereale Milupa, prima linguriţă. Când îi plac, când nu-i plac.

La medic avea 6,800 şi 67,5 cm. Am recuperat greutatea cu care stagnase vreo două luni.

Stă din nou în căruţ în parc, chiar doarme dacă e în mers. Aliluia!

O iubesc, pe zi ce trece mai mult. Şi încă mi-e al naibii de greu.

Dinţii bebeluşului.

Dinţii bebeluşului.

Au apărut de la o zi la alta. Două lacrimi mici (căci da, au hotărât să apară doi în acelaşi timp), pe gingia de jos, abia se văd, dar agaţa bine:))))). I-am remarcat prima oara luni, 6 octombrie 2014. S-au anunţat însă de ceva timp. Ziceam că bebeluşa dormea noaptea legat, de la o luna chiar, de pe la 10, 11 noaptea până la 5-6 dimineata. Nu mai este de actualitate. Încă de înainte să împlinească 6 luni a început o foială, la început mai rară, apoi mai deasă. Înainte de ieşirea dinţilor a fost crunt. Se trezea plângând de vreo 5-6 ori pe noapte, o consolam în buimăceala mea doar cu sân. Bebe plânge? nu vrea suzi? O iau în pat cu mine şi tatăl, o mufez şi mai dormim aşa o oră două. Iar plânge. O aşez din nou în poziţie, şi tot aşa până dimineaţa. Dimineaţa arăt groaznic, ma simt groaznic, abia mă ridic din pat, cu mâinile tremurânde îmi fac repede o cafea, pe care o beau la fel de repede, pentru a avea timp să scot cofeina din sistem înainte de următoarea alăptare.

Remedii nu ştiu dacă există, nu am ajuns încă la doctor că nu a găsit locuri pentru vizita lunară decât peste două săptămâni. Inelul de dentiţie nu o satisface complet, îl molfăie, apoi îl aruncă- căci da, am descoperit zgomotul mişto al obiectelor care se întâlnesc cu podeaua. A venit domnul taică-su într-o zi cu un gel, Calgel îi zice, el insistă că are efect, eu nu cred, dar na, îi ung acolo gingiile, doar-doar voi atenua discomfortul bebeluşei.

O cred că o doare, micuţa. Un dinte care străpunge o gingie nu poate fi chiar piece of cake. Eu bănuiesc că vor să apară şi cei de sus. Îi aşteptam cu drag.

Normal că mă bucur! Fetiţa mea creşte, îi apar dinţişorii, e absolut normal. Normalitatea mă încântă maxim- eu asta vreau, un copil normal, e mare lucru.

Dar mi-e groaznic de somn.

Mi-e sooooooooooomn!

Nu-mi ajung 24 de ore pe zi. Nu-mi ajunge somnul, timpul pentru mine (activităţi gen duş, epilat, pieptănat), ca sa nu mai zic de (film, zăcut, ieşit în oraş).

Mă plâng mult. Toată ziua adică. Cât e de greu să creşti un copil, când eşti singur de dimineaţa până seara, când vine tatăl obosit de o navetă care a picat recent ca o năpastă pe capul meu- sper să fie utilă în viitor pentru el. Casa e vraişte, praful de 3 degete, reuşesc doar să spal vasele şi vasul de toaletă regulat.

De fapt îmi caut scuze. Sunt foarte supărată pe mine că nu apuc să scriu, nici măcar săptămânal, nu mai zic zilnic. Timpul trece, fetiţa creşte, şi atâtea momente pe care aş vrea să le înmagazinez aici pălesc treptat în memoria mea, făcând loc altora.

Refuz să uit cum era viaţa mea cu bebeluş, cum a crescut ea de la o lună la alta, cum a început să mănânce diversificat şi să relaţioneze din ce în ce mai bine cu lumea înconjurătoare.

Burta pe laptop, mămico! Că momentan, parcă numai asta sunt.