Alăptatul.

Am citit multe despre alăptat. Îmi propun să scriu mai pe larg, acum doar pe scurt, să mă descarc.

Ştiu că e cel mai bine pentru copil, aşa am fost proiectaţi, nimic nu e mai bun decât ceea ce a prevăzut natura. Cu toate astea, abia astept să se termine! Adică nu vreau să rămân fără lapte prematur, doar să ajung la punctul în care nu mai e nevoie să alăptez:). Unii zic că o să-mi fie dor. Sincer, nu prea cred.

Da, mi-au crescut sânii. Nu ştiu ce o să rămână din ei după. Părerile sunt împărţite.

Mă bucur de fiecare lună de alăptat. Mă apropii vertiginos de 5, fiecare e ca o mică victorie pentru mine şi pentru bebeluş. Poate o să fie mai bine după ce o diversific.

Am făcut mastită, cel mai urât episod la 4 luni. Canal blocat, sân înroşit, durere, apoi febră şi stări de discomfort. Am rezolvat cu paracetamol si nurofen de 400 la 6 h, timp de o zi jumate (mi-am sunat medicul de familie, care era în concediu la mare şi totuşi mi-a răspuns, mi-a dat instrucţiuni). N-a mers mulsul, prea dureros, fetiţa a deblocat canalul. Dacă săream de 39 intram pe antibiotice, bine că n-a fost cazul. Mi se mai umflaseră sânii, câte unul, o zi, o noapte, dar fără febră, mă reglam cu fetiţa.

Chinuitor, oricum. Pompa de muls- extrem de utilă din ce am înţeles de la alte surate- e pentru mine cel mai al naibii instrument de tortură.

Nu zic că nu e şi frumos. Când mănâncă şi se uită în ochii mei. E tare frumos, sunt nişte momente numai ale noastre. Dar tot e greu!