Un an și 8 luni azi, de la întîlnirea de gradul 0 cu bebelușul. Care între timp nu mai e beleluș. E Nana.
Nana are păr castaniu, ușor ondulat, ochi rotunzi și căprui, gene lungi și negre, cum mi-am dorit și eu o viață.
Te fixează cu o privire când sfredelitoare și concentrată, când jucăușă, mijind ochii a joacă, râzând cu toată gurița ei proaspătă cu 10 dinți și 4 măsele.
Am scăpat de canini, pfoaaai, am ajuns și la punctul ăsta. Zilele trecute l-am zărit pe ultimul, abia a străpuns gingia. Aliluia!
După o perioadă dominată de un Da! hotărât la orice, iacă-tă că a apărut și mult-temutul Nu, în varianta Niu. Niuuu!
-Papă Ioana brânzică?
-Niu!
-Vrea Ioana apă?
-Niu!
-Face Ioana caca la oliță?
-Niu!
-Face Ioana băiță cu mami?O spală Ioana pe mami cu săpun, măi-măi.
-Niu!
-Vai, mami, și pe mama cine o spală?
-Tata!
-............
Cuvinte noi în repertoriul Nanei: caca, pipi, cucu (arătând la pampers), tuci (mai degrabă cici), kaki (îi plac tare de tot, mănâncă zilnic un fruct întreg), mac (rața), gaga (gâsca).
Dacă o întrebi cum o cheamă, se lansează: Iiiiiiiiii. Apoi e nevoie de ajutor, Oaaaaaaaa, și culminează: Nana.
-Cine e minunea lui mami?
-Nana! (și se împunge demonstrativ cu arătătorul în piept).
- Cine e cea mai frumoasă fetiță?
-Nana!
E veselă și dornică de joacă și ghidușii. În lipsa mea, îl călărește pe bietul cățel Bixi, îl trage de urechi, de coadă, se bagă sub pat după el. E drept, nu trece zi fără să-i pună bobițe, că doar e cățelul ei. Sărmanul Bu.
Nu pot să mă plâng nici eu, are grijă și de mine, îmi dă să mănânc cu degețelele mere, pere, banane, mierea ursulețului, toate din poze.
Nana face legea. Mergem pe unde vrea ea, cum vrea ea, să te ferească
sfântul să-i ieși din cuvânt. E cel mai dulce copil, atâta timp cât și
tu ești un părinte docil.
Ne spălăm pe dinți și ne demachiem în fiecare seară. Intrăm amândouă în baie, pune tacticos capacul la vasul de toaletă, apoi se urcă pe el ca o maimuță, cu fundul în sus, timp în care îi pregătesc periuța. Ne spălăm amândouă pe dinți (ea se joacă mai mult), apoi clătim gura (ea bea apă, că e din aia de la chiuve și e mai mișto), după care se spală tura doi cu periuța mea.
La demachiat încerc să o păcălesc să-i dau discheta fără cremă. Nu se poate să o păcălești pe Nana, îi fac hatârul și îi pun și ei pe dischetă. Vizibil încântată, își trece cu mișcări delicate discheta peste ochi și obraji.
Cu somnul, asta e altă poveste, nu intru în detalii. Doarme ziua, dar seara, când mergem la nani (impropriu spus seara, pe la 10 noaptea așa, uneori și 11), începe foiala și răsuceala și frăsuiala de pe lume și se transformă în ceamaifrichinităfetițădepepământ. Iar răbdarea mea e pusă la maaare încercare. Știți voi, așa s-a călit oțelul.
No comments:
Post a Comment