Întrerup puţin povestea naşterii în spitalul Medicover pentru câteva rânduri despre bebeluşa mea.
Ce face Ioana la vârsta asta? Doarme noaptea aproape neîntrerupt 8 ore, doar că de ceva timp se răsuceşte noaptea în pătuţ, făcând o tură completă de 360 de grade. Cu ceva scâncete, uşor de potolit cu suzeta. Mănâncă de 5 ori în 24 de ore ( asta de la vreo 2 luni). Se răsuceşte singură cu mare uşurinţă pe burtică, apoi îşi trage singură mâna şi se sprijină, ridicând capul ambiţios. Se răsuceşte de două ori la rând! Mare atenţie, poate să-mi cadă din pat. De vreo săptămână lasă capul jos, pentru că se sprijină în el pentru a ridica poponeaţa aia îmbrăcată în pampers, apoi trage genunchii sub ea. Bebeluşa asta vrea sa plece de-a buşilea:)))). Când o las singură în pat, alerg din două în două minute să văd ce face- deşi i-am pus şi perne, o găsesc izbindu-le puternic cu caltaboşii din dotare.
Are 65,5 cm şi 6 kg 160 g. Asta la ultima vizită la pediatru. Băleşte mult. Atât de mult încât de multe ori udă tricoul aproape în întregime. Bagă mai tot în gură, să vadă ce gust are, mâinile sunt preferatele ei, uneori îi încap 4 degete. La baie seara mănâncă săpun şi dă din picioruşe ca şi cum ar înota, împroşcând apă pe noi, spre marea distracţie a părintelui de sex masculin- el îi face baie, eu sunt asistenta lui cum ar veni.
De plâns, plânge câteodată de-mi vine să plec de acasă, şi nu mai am cuvinte de alinare. Pur şi simplu tac şi mai agit o jucărie în speranţa că se va opri. Şi-l sun pe taică-su să vină de unde e. Am descoperit de curând care e cauza principală. Între mese este obligatoriu să doarmă măcar 10 minute, e alt copil dacă doarme. Când e obosită, i se lasă fălcuţele. Dar nu cedează, se luptă cu somnul, se agită, plânge, urlă, mă loveşte în sâni, e nesuferită. Ce să zic, seamănă cu mă-sa, care dacă e nedormită, tună şi fulgeră.
Râde în hohote. De pe la 4 luni fără. Dar nu aşa, oricum. La început a râs la cip-cirip zbââârrrrrr! Apoi s-a plictisit. A trebuit să inventez altceva. Fetiţa asta e, cum ar zice englezul, "demanding". Râsul ei e cel mai mişto sunet! Mori de râs, nu alta, nu ştiu dacă aţi văzut filmuleţe pe youtube cu bebeluşi care râd. Mă topesc cu totul când o văd că râde, şi sunt foarte mândră de mine de fiecare dată când reuşesc să o fac să râdă. Inutil de zis că tot la taică-su râde mai des, şi eu sunt geloasă. Normal, de faţa mea se plictiseşte, că doar pe mine mă vede toată ziua.
Flirtează. Dada, doamnelor şi domnilor, fetiţa asta flirtează. Zâmbeşte în colţul gurii, te priveşte gales, parcă special să te cucerească, să vii la ea să o iei în braţe, să o plimbi prin toată casa.
Ţipă. De plictiseală, de oboseală, de enervare. Aaaa, eee, aoueee. Şi ce claxon are domnişoara! Cască şi se întinde ca un om mare. Mârâie. Se freacă la ochi cu mânuţele. Manevrează suzeta, o scoate, apoi o bagă la loc în gură, însă invers, într-o parte, nu prea-i reuşeşte mişcarea asta încă.
E toată numai ochi. Să vadă ea tot ce se întâmplă. E sociabilă, îi plac vizitele, şi când are musafiri, e cel mai cuminte copil.
Balansoarul (am găsit o poză pe net aici: http://www.okazii.ro/leagane-balansoare-interior/vand-balansoar-fisher-price-aquarium-a115252250) e în continuare o investiţie minunată. Acum se străduieşte să ajungă la figurinele de pe măsuţa albă, şi le mută de colo-colo. O prind cu centura de siguranţă că prea şi-a luat avânt în ultima vreme.
Eu am o agendă roşie unde notez greutatea şi unele evenimente mai deosebite. Dar am hotărât să scriu mai des pe blog, ca să nu uit. Am întrebat-o şi eu pe mama multe din bebeluşenia mea, nu-şi aminteşte mai nimic. Nu că ea săraca ar fi avut cumva timp de jurnale:)
No comments:
Post a Comment