Aventuri de august.

Pentru că în luna august creșa pe care o frecventează Ioana este închisă, am fost nevoiți să ne luăm concedii pe rând, anume eu, tatăl Ioanei și mamaie, pentru a sta cu fetița. Tatălui i-a revenit mai bine de jumătate de lună, partea a doua. Am împărțit frățește aș zice eu, dar mai degrabă în măsura posibilităților, vacanța Ioanei.

Sigur că ar fi fost de preferat să petrecem cu toții un concediu de o lună, dar nu e rău nici așa, eu una sunt mulțumită că tustrei am găsit înțelegere la locurile de muncă.

În primă fază, am plecat cu Ioana și sora mea la mare pentru 5 zile. Tatăl Ioanei ne-a dus și ne-a adus, a stat și el câteva ore cu noi în prima zi. A fost prima întâlnire a Ioanei cu marea, ca în anii trecuți nu am dus-o, ba era prea mică, ba nu aveam concediu, etc. Voi povesti pe larg într-un episod separat despre întâlnirea fetiței cu marea.

După distracția de la mare, am continuat cu câteva zile acasă, cu mamaie, alternat cu mine, care am mai avut noroc de câte o zilișoară liberă. Am mers zilnic la locul de joacă unde îi cunoaște mai pe toți copiii, care e destul de departe de casă, bineînțeles, cu un dispreț total față de căruțul care ar fi putut să îi scutească ceva forțe maică-sii.

Tatăl Ioanei a hotărât să plece și el cu fetița, de data asta la munte. A găsit o cazare bună la Predeal, și a pornit la drum vineri dimineață, urmând ca eu să mă alătur grupului vesel seara, după muncă. Așa cum am plănuit, am și procedat. Am fost suprinsă să descopăr o stațiune de munte prosperă, cu un peisaj superb (cum nu schiez, nu prea am fost la Predeal mai niciodată, doar am trecut cu tren sau mașină prin el). Și pentru aventurile la munte am scris un episod întreg.

Mărturisesc că am timp și inspirație să scriu (în același timp) pentru că am plăcerea de a călători cu un tren IR de la Predeal la București, prevăzut cu măsuță, din fericire aproape gol (chiar dacă cele 10 locuri ocupate din tot vagonul se află pe aceeași rază de 5 metri pătrați- or avea și cei de la CFR rațiunile lor pentru care împart așa prost de când știu eu locurile în tren). E ok, că nu stau pe locul meu, din estimările mele locul 62 se află lângă o doamnă care doarme și căreia n-am vrut să îi perturb somnul. 

Mai multe detalii despre aventurile Ioanei în vacanță, în episoadele următoare.