Seara la ora 9 fără
un sfert mă așteptau în gară. Eu am plecat de la birou, am ajuns la Gara de
Nord, unde am constatat cu stupoare că nu mai sunt locuri în tren, doar locuri
fără loc, cum ar veni. Sau cum erau în tinerețea mea maxi-taxi-urile în Brăila,
cu locuri în picioare, eventual într-un picior. Inițial am hotărât că nu vreau
să investesc într-o călătorie fără loc, apoi am consultat celelalte variante,
aș fi ajuns la o oră la care Ioana dormea, nu știam exact unde e hotelul, așa
că mi-am luat inima în dinți și am cerut un bilet din acela. 35 lei. Mai ieftin
când mergi în picioare.
Nu mai mersesem
demult cu trenul, așa că a fost amuzant. Pe vremuri ar fi fost foarte enervant,
când eram studentă și munceam și mergeam acasă într-un picior, strivită de
bagajele altora. Acum a fost light, cu un rucsac în spate, am urcat în vagon,
împărțind micul hol de la toaletă cu alte încă 7 persoane. Două fete pe bagaj,
fix în ușa veceului. Un tânăr pe ușa cealaltă a trenului, încă două persoane
fix la intrarea în spre scaune. Două cucoane care mergeau tocmai la Blaj, aveau
bilete de clasa I, dar nu voiau să stea acolo că era prea în față, nu coborau
bine pe peron când ajungeau și voiau să schimbe cu cineva din vagonul ăsta. Din
păcate nu aveam loc pe bilet, că schimbam eu cu două mâini. Noroc cu nașul,
care, în dorința de a mai degaja terenul, le-a sugerat isteț să meargă la clasa
I, să stea acolo până la penultima localitate și abia atunci să vină mai în
spate, că sigur vor găsi locuri.
Ioana și tati m-au
așteptat în stație, am plecat împreună spre hotel. Ioana arăta la grupul
statuar în cinstea eroilor necunoscuți și-mi zicea că acolo e Doamne-doamne, nu
cunosc motivele pentru asociere, noi suntem ortodocși.
A doua zi am mers
cu telescaunul. Prima oară în viață. Cam periculos pentru copiii mici, nu
recomand, deși am văzut mulți, e doar o bară de care se ține un adult, un copil
nu prea. Am ținut-o fix de un picior, tatăl Ioanei la fel o ținea, dar mai
tupeist, a făcut și ceva filmulețe. Ioana le făcea cu mâna celor care veneau
din sens opus, strigând ca lupul :auuuuuuuu! Distracția cu telescaunul ne-a
costat 30 lei dus-întors de persoană, copiii până în 5 ani gratuit, între 5 și
12 parcă plăteau jumătate.
Sus acolo Ioana a
fost în elementul ei. A adunat floricele de câmp, a cules zmeură, zicând că
sunt muie, a salutat vacile cu care ne-am intersectat, la fel și copiii. A fost
foarte prietenoasă, a râs, s-a jucat și s-a băgat în seamă cu toată lumea.
Foarte frumoase
peisaje, aer curat, stațiunea arată bine, înfloritor așa, modern. Seara în parcul de
lângă gară a fost un mic concert, Andrei Păunescu a cântat binișor, era și un
mic bâlci cu tiribombe în care s-a dat Ioana, a sărit în trambulină, de vreo 25
lei. Am scăpat ieftin de data asta cu vata de zahăr, nu i-a atras atenția. Am
fost nevoiți să plecăm prin metoda smuls cu păcăleală, pentru că se făcea
târziu și tânăra nu se dădea dusă.
În Predeal, în fața
gării se află o biserică înaltă cu arhitectură modernă, despre care am aflat că
e ortodoxă, dar pe care nu am prins-o deschisă. Am citit pe internet despre
mânăstirea Predeal, aflată la intrarea dinspre Azuga, unde se afla și un
cimitir al legionarilor ucisi din ordinul lui Carol al II-lea, dar unde nu am ajuns.
Mai greu de urmărit obiective turistice cu copilul, mai important este
respectarea programului lui de somn și masă. Avem ce face data viitoare când
venim la Predeal, pentru că mai venim.
Ioanei i-a plăcut
mult la 'fotel" și la restaurant, a mâncat binișor, a dormit bine, cu excepția
nopții de duminică spre luni, când s-a foit toată noaptea, știind parcă planul
meu de a pleca cu trenul din zori. Am lăsat-o dormind, cu dor.
No comments:
Post a Comment