Mă bucur că
lucrez, că ies din casă zilnic şi mă plimb pe jos şi cu metroul, că mă îmbrac
în rochii şi fuste şi că mă machiez.
Mă bucur să văd toamna asta capricioasă,
când gri şi umedă, când caldă şi arămie.
Învăţ lucruri noi
şi mă simt deşteaptă. Aveam nevoie de o activitate care să-mi antreneze
gândirea, şi acum mă bucur de ea.
Mă bucur de timpul
pe care îl petrec cu Ioana. Care e teribil de puţin, în condiţiile în care
lucrez 9 ore, petrec pe drum cam două ore jumate zilnic. Aş vrea să dorm mai
puţin, de fapt aş vrea să nu am nevoie de somn, să pot să mă mulţumesc cu 3-4
ore pe noapte, iar în restul timpului să fac ce-mi place. Să mă joc cu ea, să scriu
şi să citesc. La somn nu prea pot renunţa, mergem la culcare împreuna şi în 9
seri din 10 adorm înaintea ei. Cum ar veni, ea mă adoarme pe mine. Dar fără
minimum de 8 ore de somn pe zi sunt un monstru, aşa că mai bine nu mă mai lupt
cu natura mea şi-mi îngăduiesc luxul de a le dormi.
Am reuşit să mă
programez la medic pentru analize anuale. Am revăzut-o pe Alina Jugănaru,
într-o sâmbătă dubios de liberă la Medicover. Amabilă şi zâmbitoare. Cică e o
explozie de gravide, cele care au născut deja cu ea au dat buluc cu al doilea
copil. I-am zis că noi mai stăm puţin.
Zilele trec unele
după altele ca un tăvălug. Ioana creşte şi e din ce în ce mai minunată. Primesc
zilnic poze de la locul de joacă, noroc că taică-su e tehnologizat şi upgradat
la Samsung S5 (vechiul S 4 a zburat de la etajul 3 la subsol, iar repararea lui
costa mai bine de jumate). Desktopul meu e tot Ioana, care râde ghiduş cu cei 3
canini proaspăt adăugaţi la colecţia de dinţi de lapte.
Am muuulte
lucruri în to do list-ul meu, iar blogul ăsta e in primele rânduri.
Poza e de fix acum o lună. Revin cu altele mai noi, cu geacă și căciulă si frunze ruginii.
No comments:
Post a Comment