Amintiri cu "hăinuţe mici".

Recent am făcut renovări prin casă (respectiv a 3-a cameră) şi cu ocazia asta am făcut un pic de ordine lucruri.

Am decis să dăm hăinuţele Ioanei unui cuplu tânăr ceva mai puţin înstărit, părinţi de fetiţă de 1 lună. Bineînţeles că am pus deoparte câteva hăinuţe, cele care mi-au fost mie dragi. Smiorcăiala a început atunci când am găsit primul body, primele şosete şi salopeta flauşată cu glugă de tigrişor în care am adus-o pe Ioana acasă. Prima ei căciuliţă. Şi aşa am descoperit că-s o mamă din aia sensibilă şi lacrimogenă. N-aş fi zis că sunt atât de sentimentală şi uşor de impresionat. Cred că totuşi asta e o consecinţă a maternităţii. Aştept să-mi treacă şi să nu mi se mai umple ochii cu larimi tam-nesam. 

Cum ziceam. Eu nu i-am cumpărat Ioanei hăinuţe înainte să se nască. Nu sunt superstiţioasă, dar n-am simţit nevoia asta (mi-am luat în schimb mie ceva lucruşoare, lovită de un sindrom "acum ori niciodată, ultimul tren"). Hăinuţele cu care am îmbrăcat-o când am plecat din maternitate au fost primite de la o persoană inspirată, care a ştiut cât de micuţă e o fetiţă în prima lună.  Pentru că în salopetele de la maternitate (acolo nu a fost nevoie să venim cu hainele noastre, aveau cei de la Medicover) Ioana se cam pierdea, deşi se născuse cu 51 cm înălţime şi 3 kilograme fără 40 g, deci dimensiuni absolut normale. 

Şi cu ocazia asta am investigat şi am aflat că hăinuţele acelea frumoase au fost cumpărate de la Contessina (pe eticheta lor scrie doar Prenatal). Preţurile sunt măricele, dar dacă săpaţi bine pe acolo (sunt şi reduceri în perioada asta), găsiţi cu siguranţă ceva frumos şi accesibil la preţ, în special în secţiunea de bebei. 

Îi puteţi găsi aici, sau în magazinul din Promenada Mall. 

Le-am păstrat pe astea, bineînţeles. Incredibil de mici. Şoseţele minuscule, cât nişte degetare. Am mai păstrat un costumaş roşu primit de la mătuşa "Cici", o salopetă care îmi era mie foarte dragă, tot de la ea, rochiţa de la botez şi alte câteva. Le-am pus frumos într-o punguţă de hârtie, legată cu fundă. Şi mă gândeam cum i le voi arăta la un moment în viaţă: "Uite, mami, prima ta pereche de şosete. Prima ta căciuliţă". 

Şi dă-i plâns. Cum să nu plângi, când răscoleşti prin sipetul cu amintiri?!

P.S. Ştiu că "hăinuţe mici" e pleonasm. Dar asta doar teoretic. Pentru că, văzând primele hăinuţe ale Ioanei, v-aţi da seama că altfel nu le-aş putea descrie.