În ultima perioadă nu am mai apucat să scriu, deşi se petrec foarte multe lucruri interesante cu bebeluşa şi nu numai. A apărut premergătorul în viaţa noastră!!!! descoperire fenomenală care îmi acordă libertate de mişcare (nu totală, că şi în premergător mai plângă, cu toate cele nşpe mii de butoane pe care le are la pupitrul de comandă). Buuuun, aici părerile sunt împărţite, doctorul nu ne-a recomandat să folosim, pe motiv că ortopezii spun că are susţinere pelviană, deci nu încurajează copilul să înveţe să meargă. Era cât pe ce să nu luăm, până ce a rămas tatăl fetiţei singur cu ea acasă timp de două ore. Fetiţa- frichinită cum e ea seara- l-a călărit de la rupt! pentru că merge de-a buşilea, e foaaarte curioasă, vrea peste tot în acelaşi timp, unde vrea e cel mai periculos, escaladează mobile, mame, taţi, etc. Când am ajuns acasă, tatăl m-a informat scurt şi milităros că urmează să cumpărăm premergător, nu se mai poate, las că şi alţii au avut premergător şi merg binemersi.
Strălucită idee! Mi-a schimbat un pic viaţa, acum fetiţa stă în maşinuţa ei şi o plimbă unde pofteşte ea prin casă, mă urmăreşte, nu nimereşte din prima cadrul uşii, dar insistă. Dă cu spatele, cu faţa, virează, intră în toate mobilele, buf, în pereţi, apasă pe butoane, pe scurt, o menţine ocupată ceva timp, şi-mi dă mie ceva libertate.
Normal că nu o las acolo toată ziua, deşi tare aş vrea câteodată:P. Nu de alta, dar nu mă lasă, se plictiseşte şi acolo la un moment dat. Pedalează cu caltaboşii din dotare de mama focului, îl întâmpină pe taică-su în uşă, explorează locuri noi, dar şi când o apucă plânsul...Nu mai zic că am acoperit prizele, o fascinează din câte se vede, se opreşte lângă ele şi le explorează cu degetul, de mi se face părul măciucă...
E de la Chicco, ăsta de mai jos. Face ca vaca, puiul, raţa, pisica. Claxonează, cântă etc. Se pliază, deci e uşor de transportat- l-am luat cu noi în vizită la mamaie duminică.
Eu zic că n-are ce rău să-i facă fetiţei, iar mie îmi face bine:). Aşa că dragă premergătorule, bine ai venit în casa noastră.
P.S. Era să uit. Scriu mai rar pentru că stimabila domnişoară a făcut o pasiune pentru laptop. Când mă vede la butoane, intră în vrie, vrea să ajungă ea la laptop şi să scrie. O mai las din când în când, când e laptopul închis. Că altfel cine ştie ce minuni face:)
No comments:
Post a Comment