Bebeluşa mea împlineşte luna aceasta 1 an. Trece timpul foarte repede (aşa, când stau să mă gândesc, că de altfel zi de zi trece al naibii de greu) şi mâine poimâine o dau la grădiniţă, apoi la şcoală. Nu, nu ştiu încă la ce şcoală o dau şi nu mă preocupă încă subiectul, n-am înnebunit complet, sunt conştientă că va mai curge ceva apă pe Dunăre până la momentul cu pricina. Sunt însă îngrijorată cu privire la starea învăţământului românesc care mi se pare că se duce de râpă într-un ritm alarmant, de parcă s-ar lucra intens şi intenţionat la degradarea lui.
Eu am fost prima generaţie de elevi care a învăţat după manuale alternative. Prima generaţie de Bologna la nivel universitar. Un soi de cobai, primii din lista celor mulţi care au "beneficiat" de schimbările din învăţământul românesc postdecembrist. Ghilimelele de mai sus ţin locul unei ironii amare. Pentru că aceste schimbări au fost făcute extrem de prost, niciuna dintre ele nu a avut rezultate pozitive, dar oamenii de la conducerea ministerului vor în continuare schimbare, fără să vadă că de fapt schimbările distrug tot ce era bun până la ele. Sau poate acesta este scopul?!
România se mândreşte cu creierele pe care le exportă în lumea întreagă. Sunt oameni extrem de inteligenţi şi bine pregătiţi din punct de vedere profesional, care au emigrat şi sunt foarte apreciaţi în străinătate. Oamenii aceştia au ieşit din şcoala românească, nu din altă parte, au învăţat potrivit programei şcolare din ţara noastră, despre care toată lumea se plânge că ar fi -"vai!"- mult prea încărcată şi la un nivel inferior şcolilor din aşa numita "lume civilizată". Canalele de ştiri sunt pline de reportaje de genul "elevii români îşi petrec zilnic 4 h făcând teme, în vreme ce media europeană este de jumătate de oră". Ăsta este doar un exemplu care mi-a venit în minte acum.
Ce facem noi, românii, în schimb, pe lângă faptul că descoperim doar defectele sistemului de învăţământ (şi nu numai)? Ne dăm cu părerea (sport naţional) cu privire la lucruri de care nu avem habar. Toţi suntem specialişti în metodică, didactică, pedagogie şi psihologie, ştim ce ar trebui să studieze copiii noştri, şi cum ar trebui să ne aliniem la standardele europene. Să facem ca alţii, cum ar veni. Bun, facem ca alţii, dar nu luam un model în întregime şi îl punem în aplicare. Nuuu, ciupim, puţin de colo, puţin de colo, rezultatul fiind un fel de haină cârpită grosolan, cu petice de culori şi texturi diferite.
Ziceam mai devreme că fac parte din prima generaţie Bologna. Sunt extrem de nemulţumită că nu m-am născut cu un an mai devreme, să evit catastrofa asta. Să vă explic. Am absolvit facultatea de 3 ani, fapt ce m-a obligat să completez cu un masterat de 2 ani. Masteratele astea de 2 ani sunt nişte megabălării, în proporţie de 99%. Haotice, inutile, confuze, pe scurt frecţie la picior de lemn. În facultate am urmat modulul psihopedagogic care să-mi permită să predau cele două limbi studiate. Dar fiind Bologna, pot preda în calitate de calificat doar până la clasa a X-a, pentru clasele XI şi XII nu mai sunt considerată aptă. Bun, pot continua cu modulul II, însă cum nu există un masterat care să combine cele două limbi studiate, ar trebui să fac două masterate diferite pentru fiecare limbă, la care se va adăuga acest modul II. Şi vina mea este că nu m-am nascut cu un an înainte.
Să nu mă înţelegeţi greşit, am dat mai devreme doar un exemplu din care să reiasă felul în care m-au afectat pe mine personal schimbările magnifice din sistem. Nu că fi o afacere să mă angajez în învăţământul de stat, având în vedere salariile care descurajează şi cel mai pasionat pedagog. Un absolvent de facultate, debutant în învăţământ câştigă salariul minim pe economie, cât o manichiuristă cum ar veni! Ba greşesc, manichiurista câştigă mai mult, că mai toată lumea lasă câte o atenţie pe care ele o primesc fără să rişte să apară la televizor, cum că şi-ar fi însuşit foloase necuvenite..Cu tot respectul pentru manichiuriste.
Nu se poate ca o ţară să neglijeze atât de mult profesorii. Doar dacă intenţia este de a ţine departe de sistem oamenii capabili, pentru că sunt puţini cei care îşi permit să predea din pasiune, fiind susţinuţi financiar din altă parte. Din fericire, încă mai există profesori buni, pregătiţi, interesaţi şi pasionaţi care au rămas să practice meseria pe care o ştiu şi pe care o fac cu plăcere, dar şi aceştia în câţiva zeci de ani vor ieşi la pensie, sau vor fi acaparaţi treptat de mediul privat. Însă ce vine din urmă? Din generaţia mea, o singură colegă predă la stat. Cea mai slabă dintre toţi, cea care a trecut examenele cu 5 şi lacrimi de bucurie, a cărei mamă a avut ambiţia de a o vedea lucrând în învăţământ, pentru că am înţeles că a avut ceva sprijin din partea familiei pentru a ocupa un post în urbea natală. Nu ştiu ce îi învaţă colega mea pe elevii ei, dar cu siguranţă nu îi lămureşte prea tare, nu de alta, dar nici ea nu înţelege şi nu ştie mai nimic, ce să mai predea altora...Şi mai cunosc aşa câteva exemple, câteva loaze din acestea care lucrează în învăţământ doar pentru că nu au ce face acasă, şi vor şi ele să considere că au un statut.
Cred, sincer, că toate aceste acţiuni sau non-acţiuni nu sunt aleatorii, ci au un scop final de a distruge sistemul nostru de învăţământ, care era destul de eficient şi bine pus la punct. Pentru că dacă cineva din exterior controlează educaţia, controlează viitorul ţării. Ştiu că poate suna pompos şi exagerat, dar altfel nu îmi explic ce se întâmplă în momentul de faţă cu învăţământul românesc, ponegrit din toate părţile aşa cum este el, dar care încă produce minţi luminate
România se mândreşte cu creierele pe care le exportă în lumea întreagă. Sunt oameni extrem de inteligenţi şi bine pregătiţi din punct de vedere profesional, care au emigrat şi sunt foarte apreciaţi în străinătate. Oamenii aceştia au ieşit din şcoala românească, nu din altă parte, au învăţat potrivit programei şcolare din ţara noastră, despre care toată lumea se plânge că ar fi -"vai!"- mult prea încărcată şi la un nivel inferior şcolilor din aşa numita "lume civilizată". Canalele de ştiri sunt pline de reportaje de genul "elevii români îşi petrec zilnic 4 h făcând teme, în vreme ce media europeană este de jumătate de oră". Ăsta este doar un exemplu care mi-a venit în minte acum.
Ce facem noi, românii, în schimb, pe lângă faptul că descoperim doar defectele sistemului de învăţământ (şi nu numai)? Ne dăm cu părerea (sport naţional) cu privire la lucruri de care nu avem habar. Toţi suntem specialişti în metodică, didactică, pedagogie şi psihologie, ştim ce ar trebui să studieze copiii noştri, şi cum ar trebui să ne aliniem la standardele europene. Să facem ca alţii, cum ar veni. Bun, facem ca alţii, dar nu luam un model în întregime şi îl punem în aplicare. Nuuu, ciupim, puţin de colo, puţin de colo, rezultatul fiind un fel de haină cârpită grosolan, cu petice de culori şi texturi diferite.
Ziceam mai devreme că fac parte din prima generaţie Bologna. Sunt extrem de nemulţumită că nu m-am născut cu un an mai devreme, să evit catastrofa asta. Să vă explic. Am absolvit facultatea de 3 ani, fapt ce m-a obligat să completez cu un masterat de 2 ani. Masteratele astea de 2 ani sunt nişte megabălării, în proporţie de 99%. Haotice, inutile, confuze, pe scurt frecţie la picior de lemn. În facultate am urmat modulul psihopedagogic care să-mi permită să predau cele două limbi studiate. Dar fiind Bologna, pot preda în calitate de calificat doar până la clasa a X-a, pentru clasele XI şi XII nu mai sunt considerată aptă. Bun, pot continua cu modulul II, însă cum nu există un masterat care să combine cele două limbi studiate, ar trebui să fac două masterate diferite pentru fiecare limbă, la care se va adăuga acest modul II. Şi vina mea este că nu m-am nascut cu un an înainte.
Să nu mă înţelegeţi greşit, am dat mai devreme doar un exemplu din care să reiasă felul în care m-au afectat pe mine personal schimbările magnifice din sistem. Nu că fi o afacere să mă angajez în învăţământul de stat, având în vedere salariile care descurajează şi cel mai pasionat pedagog. Un absolvent de facultate, debutant în învăţământ câştigă salariul minim pe economie, cât o manichiuristă cum ar veni! Ba greşesc, manichiurista câştigă mai mult, că mai toată lumea lasă câte o atenţie pe care ele o primesc fără să rişte să apară la televizor, cum că şi-ar fi însuşit foloase necuvenite..Cu tot respectul pentru manichiuriste.
Nu se poate ca o ţară să neglijeze atât de mult profesorii. Doar dacă intenţia este de a ţine departe de sistem oamenii capabili, pentru că sunt puţini cei care îşi permit să predea din pasiune, fiind susţinuţi financiar din altă parte. Din fericire, încă mai există profesori buni, pregătiţi, interesaţi şi pasionaţi care au rămas să practice meseria pe care o ştiu şi pe care o fac cu plăcere, dar şi aceştia în câţiva zeci de ani vor ieşi la pensie, sau vor fi acaparaţi treptat de mediul privat. Însă ce vine din urmă? Din generaţia mea, o singură colegă predă la stat. Cea mai slabă dintre toţi, cea care a trecut examenele cu 5 şi lacrimi de bucurie, a cărei mamă a avut ambiţia de a o vedea lucrând în învăţământ, pentru că am înţeles că a avut ceva sprijin din partea familiei pentru a ocupa un post în urbea natală. Nu ştiu ce îi învaţă colega mea pe elevii ei, dar cu siguranţă nu îi lămureşte prea tare, nu de alta, dar nici ea nu înţelege şi nu ştie mai nimic, ce să mai predea altora...Şi mai cunosc aşa câteva exemple, câteva loaze din acestea care lucrează în învăţământ doar pentru că nu au ce face acasă, şi vor şi ele să considere că au un statut.
Cred, sincer, că toate aceste acţiuni sau non-acţiuni nu sunt aleatorii, ci au un scop final de a distruge sistemul nostru de învăţământ, care era destul de eficient şi bine pus la punct. Pentru că dacă cineva din exterior controlează educaţia, controlează viitorul ţării. Ştiu că poate suna pompos şi exagerat, dar altfel nu îmi explic ce se întâmplă în momentul de faţă cu învăţământul românesc, ponegrit din toate părţile aşa cum este el, dar care încă produce minţi luminate
No comments:
Post a Comment