Inteligenţa artificială

Acum câtiva ani- să tot fie 8 de atunci- m-am angajat la o firmă. Am început în acelaşi timp două, eu şi o tipă de vârsta mea. Eu am rămas vreo 5 ani, ea vreo 8 luni, asta pur informativ, e discutabil care a fost mai câştigată. Zâmbăreaţă, cochetă, sociabilă, ca o floricică, intra în contrast cu mine, care eram mai puţin zâmbăreaţă, cochetă şi sociabilă (eram prea crudă eu atunci să-mi dau seama cât fac atributele de mai sus în societatea noastră). Cert este că intram în contrast nu numai din punctul ăsta de vedere, ci şi profesional vorbind. Ceea ce vreau de fapt să spun e că eu, subsemnata, eram şi sunt categoric mai deşteaptă decât individa despre care discutăm- să-i spunem, pentru a simplifica exprimarea pe mai departe, "colega". Fără falsă modestie, ăsta e adevărul, aici nu discut despre cât de deşteaptă sunt eu (că depăşesc considerabil media, dacă nu sunteţi de acord, mergeţi vă rog pe alte bloguri), ci cât de puţin deşteaptă era ea, raportându-mă la un IQ mediu. Îţi dai seama atunci când lucrezi cu o persoană cât de mult îi funcţionează rotiţele acolo sus, dincolo de o posibilă neimplicare sau indiferenţă faţă de locul de muncă. Pe scurt, pe colega mea nu prea o ducea capul. Nu mai zic de greşelile de scriere şi exprimare, strecurate suav în discursul său presărat cu neologisme care nu prea se potriveau unul cu altul, dovadă că dânsa nu prea ştia ce sens au cuvintele folosite. La prima vedere cred că a impresionat vreo câţiva colegi, mai încolo s-au cam lămurit cu toţii cu cine au de-a face. Nemulţumită de faptul că nu era "înţeleasă", considerându-se şicanată şi sabotată, colega şi-a luat zborul către lumi mai bune- în câteva luni şi-a dat demisia şi a plecat să impresioneze în altă parte cu "dixtincţia" ei, vorba cântecului.

N-am mai văzut-o la faţă de atunci, suntem însă prietene pe Facebook. De o săptămână însă mă gândesc dacă să-i dau unfriend sau nu. Postează colega în mod constant diverse chestii, citate sensibile şi inteligente, poze artistice, comentarii de cacao, trec repede peste. Buuuun. Şi într-o seară, vinerea trecută mai exact, pune colega o poză dintr-o carte pe care nu am identificat-o, dar era vizibil titul capitolului IV: "Raţionalismul. Descartes. Spinoza. Leibniz". Dumnezeule mare!!! Ce mai e şi asta??!! îmi zic. Eu am un mare respect pentru cine poate citi filosofie în timpul liber, aşa, ca pasiune cum ar veni, fără vreo constrângere de ordin studenţesc. Am şi eu câteva concepte însuşite, dar cam atât, nu pot să zic că vineri seară citesc de plăcere despre raţionalism... Nu de alta, da nu e uşor deloc. Şi tânăra colegă tocmai asta citea ea, şi mai şi posta pe Facebook. Normal, comentează repede un flăcău, ceva de genul "lectură uşoară, spor la citit". Colega răspunde: "Multumesc, XXXX. E mai mult o biografie concisa de prezentare a ideilor despre filosofia occidentala, din ce-mi dau eu seama, prezentata de John Shand". (e comentariul ei original, pentru că în timp ce citeam am simţit nevoia să împărtăşesc cu sora mea, i-am dat şi ei să vadă ce a scris domnişoara. Acum acest comentariu a dispărut, am verificat în urmă cu câteva minute, nu ştiu cine i-o fi recomandat să-i facă de petrecanie că se face de cacao rău. Păcat că mie nu mi-a scăpat...).
Mai citiţi o dată, vă rog. "E mai mult o biografie concisa de prezentare a ideilor despre filosofia occidentala, din ce-mi dau eu seama, prezentata de John Shand". Adicătelea, ce vrea să zică simpatica mea cunoştinţă? Pe lângă "prezentarea..prezentată de", pe care să zicem că aş ierta-o, ce înseamnă, domnule, pentru fata asta "biografie"???!!!Poate nu mai ştiu eu sensul cuvintelor, caut repede în dex:
"BIOGRAFÍE s. f. Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biographie."(http://dexonline.ro/definitie/biografie).. Aţi înţeles acum? Că eu nu prea...
Nu se poate să lăsăm oameni de genul ăsta să umble liber, netaxaţi, printre noi. Că ni se urcă în cap şi ne devin şefi, după cum probabil mulţi aveţi experienţa asta. Nu vă mai lăsaţi îmbrobodiţi de astfel de discursuri fără sens, pentru că astea sunt nişte înşiruiri de cuvinte fără legătură unele cu altele, aruncate în ochii celor din jur în scopul de a-şi da importanţă şi de a părea deştepţi. Şi de multe ori reuşesc, că d-aia vedem nişte analfabeţi în funcţii de conducere (bine, mai există şi varianta piloşilor). Taxaţi-le incultura şi tupeul de a vorbi, vă rog eu. Spuneţi în gura mare, faceţi-i de râs, chiar dacă puţini vor înţelege ce vreţi să spuneţi, tot mai sunt oameni în jurul nostru care mai pricep şi mai au ceva cunoştinţe, cu care puteţi să râdeţi pe seama acestor inculţi exhibiţionişti. Eu una am ajuns la saturaţie cu astfel de inteligenţe artificiale, nu mai pot să mai suport oamenii ăştia şi am de gând să zic în gura mare, tare şi răspicat, de fiecare dată când mă voi întâlni cu un astfel de "geniu".
Domnule, eşti făcut grămadă, aia e, nu toţi suntem Einstein, dar măcar taci din gură, nu epata cu prostia ta! Mai grav e că există altă categorie de oameni care le suflă ăstora-n orgoliu, şi le cântă în strună.. ăia-s şi mai de condamnat.

 Acum ce să fac, să-i dau unfriend colegei? Sau să o păstrez acolo, sursă de amuzament şi de inspiraţie pentru viitoare postări pe blog? Sau mai ştii, îmi fac rău cu mâna mea, poate într-o zi mă va citi, mă va căuta şi la un colţ de stradă îmi va da cu ceva în cap?? Ei, nu prea cred, nu citeşte ea de-alde mine, ea cu Descartes, Leibniz, d-ăştia...