Înţărcarea naturală.

Sau mai bine zis fără pastile. 

Am înţărcat-o pe Ioana pe 25 iunie 2015, la 1 an, 3 luni şi 8 zile. Mult mai uşor decât m-aş fi aşteptat, fără plânsete, crize, probleme. De mai bine de 3 luni îi mai dădeam sân doar dimineaţa şi seara. În restul timpului mânca normal, gustările, mesele principale etc. Nu a acceptat niciodată lapte la biberon (menţionez că nu i-am dat niciodată lapte praf sau laptele meu la biberon, pentru că eu nu m-am împăcat cu pompele de muls), i-am dat de câteva ori lapte de vacă la biberon, mai îndulcit cu miere, mai fără, de fiecare dată a dat cu biberonul de pereţi. 

La ultima vizită la pediatru, doctor Raluca Bogdan de la Medicover, despre care am scris un pic aici, am discutat despre înţărcare. Ea mi-a recomandat să o fac treptat, că principiul cerere-ofertă în ceea ce priveşte laptele matern este cel mai important. Mi-a explicat că acum medicii recomandă pastile, care pot avea efecte adverse de tip neorologic, că împiedică astfel dezvoltarea unor mastite, pe scurt, inhiba forţat lactaţia. Dar că mamele pacienţilor ei au înţărcat fără pastile, treptat, şi că e mult mai bine şi pentru mamă şi pentru copil. 

Am pus în practică începând cu 22 iunie, când soacra a avut o săptămână de concediu. S-a ocupat ea mai mult de Ioana, seara la culcare şi dimineaţa. A plâns un pic, dar a trecut surprinzător de repede peste. A treia zi, miercuri, aveam un sân umflat, deşi luasem şi nişte antiiflamator şi redusesem considerabil consumul de lichide (şi cu mâncarea am fost atentă, ceva mai puţin). M-am hotărât să-i dau să golească sânul, deşi soacra mea mă sfătuise să "nu o întorc", cum se spune. A doua zi i-am dat şi sânul celălalt, era şi el un pic tensionat. Şi atunci a fost ultima zi de alăptare. Sânii meu şi-au revenit fără mastite, s-a oprit lactaţia de la sine. Am avut grija cam 2 săptămâni să nu consum prea multe lichide. La fel şi la alimentaţie, am înţeles că există femei care s-au îngrăşat după înţărcare (e vorba de consumul caloric). 

Eu mă simt bine, Ioana la fel. Singura mea grijă e că nu bea lapte, dar well, mănâncă zilnic iaurt, brânză, griş cu lapte. Mai încerc, poate o să accepte să bea la un moment dat.

N-a fost uşor pentru mine să alăptez, dar sunt foarte fericită că am reuşit atât de mult timp. Nu comentez durata alăptării, fiecare mamă face cât poate, cum poate, e decizia ei, corpul ei, şi alăptarea e diferită de la mamă la mamă. Nici nu accept ca decizia mea să fie comentată (fie că am alăptat prea mult sau prea puţin, cum e noul trend). Eu nu învăţ pe nimeni ce să facă, relatez doar cum am procedat eu, în felul ăsta mă asigur că nu se aşterne uitarea peste momentele astea. 

Ieri am fost în oraş, am băut o bere cu alcool, m-am întors acasă la 10 jumate, copilul deja dormea. Viaţă!

P.S. Încă o dată o recomand pe dr Raluca Bogdan, am urmat sfaturile ei şi a fost foarte bine.