Vacanţa la ţară. La bunici.

Mâine plecăm de la ţară, unde ne-am petrecut ultimele 10 zile, eu şi Ioana. Ca de obicei când vin la ţară, mi se pare ca Ioana face un salt în dezvoltare, cât altundeva în 10 luni. E mai sigură în mişcări, mai experimentată, apreciază distanţe, e prudentă şi totuşi îndrăzneaţă. Aleargă prin grădină, cu cele două picioruşe depărtate de nelipsitul pampers, se sprijină în mâini când are de-a face cu o diferenţă de nivel, deschide uşi şi porţi, înălţându-se pe vârfuri. 

Mănâncă cireşe (mai erau 4 cireşe fix în copac, a pus taică-su ditamai scara pentru cele 4 poame, că voia fetiţa), vişine, zmeură. Acasă le-a refuzat p-astea de mai sus, pe motiv că nu ştiu de ce, poate pentru că erau roşii. Acum mănâncă de toate. Inclusiv corcoduşe din pom, că maică-sa are obiceiul de a se atârna în copacii oamenilor din copilăria ei, şi nu renunţă nici acum la el, ba chiar îl dă mai departe copilului sub formă de model. 

Dă de mâncare la căţel, invitându-l să pape, ţuguind buzele a "papa". Ieri i-a dat oase de pui, până ce s-a gândit că-s bune şi-a început să le mai roadă ea înainte de a i le da căţelului. Un fel de control de calitate. 

Îi dau să miroasă chestii. Mărar, mentă, muşcate, tufănele. Mirosurile copilăriei mele. Inspiră adânc, cred că deja face diferenţa între ele. Bine, mai trage pe nas şi mirosuri artificiale, spray-uri şi parfumuri din camera lui tataie şi a lui mamaie. Le mută conştiincios de pe noptieră pe pat şi invers. 

Mănâncă roşii, din solar. Zeama i se scurge pe bărbie, apoi pe mâini, pe bluza mea, pe pantaloni. Se-ntoarce la mine fericită, mozolită toată, îmi zâmbeşte şi-mi îndeasă cu un gest generos pe gât restul de roşie, să mă bucur şi eu. 

Ştie ce înseamnă "a se învârti". Nu-mi amintesc să-i fi explicat vreodată. Nici nu e un verb extrem de folosit de mine. A început pur şi simplu să se învârtă, ca o mică balerină crăcănată. 

Comunică bine, deşi nu vorbeşte inteligibil pentru noi. Bau, ba în loc de pa, mama la nevoie, şi diverse alte onomatopee. Dar înţelegi uşor ce vrea. Arată, trage, ia, se descurcă. 

Într-un moment de respiro de-al meu de fix 5 secunde, a reuşit să se strecoare printre nişte obstacole pe hol şi s-a înfipt fix în cofrajul mamei cu ouă. Rezultatul, o omletă pe gresia din holul mic. 

A mâncat noroi, a băut apă din stropitoarea din curte, şi-a băgat mâna în borcanul cu miere. Toate cu o iuţeală fantastică. Cu mine acolo. Tot cu mine acolo a căzut în şanţul din faţa casei, unde băltea o apă jegoasă de la ultima ploaie, în care arunca încântată pietre de pe margine. 3 zile m-a dus fascinată la şanţ să arunce pietre. Într-o fracţiune de secundă a căzut cu fundul acolo. Nu s-a supărat că era toata murdară, dar s-a supărat pe mine că am luat-o de acolo. Că mai erau pietre pe margine de aruncat. 

Copil deştept, frumos, şăgalnic, ghiduş, matur, independent, alintat, plin de viaţă, dificil, imposibil, ambiţios, hotărât. Al meu.