Prima zi la locul de muncă. Impresii

Azi dimineaţă a fost prima dată într-un an, 4 luni şi 3 zile când Ioana nu s-a mai trezit cu mine lângă ea. Am lăsat-o dormind lângă taică-su şi am plecat la birou. 

Am ceva impresii despre noul loc de muncă. Mi-a plăcut cafeaua. Un cursant de-al meu mi-a spus odată demult că dacă în firmă cafeaua este bună, şi viaţa e bună, cele două fiind direct proporţionale. Mi-a plăcut managerul. Cred că va fi bine.  

M-am reîntors în lumea din afara parcurilor. Şi aici sunt muuulte care nu-mi plăceau înainte, acum cu atât mai puţin. Uitasem de ele. 

La prima oră, o prezentare generală pentru noii angajaţi, vreo 25 la număr. Lume tânără şi foarte tânără, nu cred că avea nimeni peste 35 de ani. Dintre care unul se plângea că a schimbat prefixul şi e tare trist. I-am zis că ar fi fost tragic dacă nu-l schimba, să se bucure. N-o-nţeleg p-asta, de ce să te plângi că schimbi prefixul? Cum ar fi să nu mai apuci să împlineşti 30 sau 40 sau 50 sau 60 de ani? Asta mi-a adus aminte de noul trend de pe facebook, în care diverse persoane îşi pun status că urmează ziua lor şi că vor ca oamenii să nu le mai zică la mulţi ani doar pentru că le zice FB că e ziua lor. Aşa ceva n-am mai pomenit. Să nu te bucuri că ţi se zice la mulţi ani, ba să fii dezgustat că îndrăzneşte lumea să te deranjeze când nu e vorba de cele mai sincere sentimente...Insist, n-am pomenit. În loc să zici "mersi", sau şi mai bine, să nu zici naibii nimic, te apuci să susţii că e o formalitate, că nu suporţi, că blabla. Şi vin alţii din urmă, care zic că e vorbă de duh, îţi dau like şi share. Da ce să vi se ureze, oameni buni, dacă nu la mulţi ani??!! Vreţi înjurături? Pe alea le-aţi accepta, pentru că le consideraţi sincere? Eu înţeleg că multă lume vrea originalitate, dar o dă în prostie. Unfriend, că nu ştiţi să vă jucaţi. 

Nu poţi să lucrezi la HR, să ţii zilnic sau săptămânal discursuri în faţa a zeci de oameni şi să repeţi "Completaţi decât numele", "Scrieţi decât acolo sus". Nu este acceptabil şi nici scuzabil că vorbeşti greşit. Sigur te-a corectat măcar o persoană o dată în viaţă. Corectează-te. Ochelarii de intelectuală şi ţinuta office nu merg la pachet cu "decât". Nu, nu, nu!

Şi nici tinerii flăcăi care stau jos în metrou, în timp ce în jurul lor stau atârnate de bare numai femei. Nici ăştia nu-s scuzabili. Tineri frumuşei, aranjaţi, îmbrăcaţi în haine de firmă alese cu grijă, încălţaţi asortat, cu freză modernă, gadgeturi de ultim răcnet în mâini, care sigur au ceva mai mult de 10 clase, cel puţin pe hârtie, dar fără 7 ani de acasă. N-au nici o scuză că stau jos şi se fac că nu văd femeile din jurul lor, unele gravide, cu burţi vizibile, care circulă ca vai de ele în metrouri şi autobuze supraaglomerate pe căldurile astea. Nu-i sufăr, să nu-i văd în ochi. 

Bre, oameni buni. Femeia nu-i egală cu bărbatul, mai terminaţi cu prostiile astea. Că da, dacă o femeie poate face multe lucruri pe care le face un bărbat (dar nu pe toate!), un bărbat nu poate face tot ce face o femeie. Na, că el nu poate rămâne însărcinat! Nu poate alăpta! E mai puternic fizic de la mama natură. Nu suntem egali, că aşa ne-a lăsat Dumnezeu. Nu-i unul mai prost ca altul, dar fiecare gen cu rolul lui. Iar bărbaţii să facă bine să stea în picioare dacă-s femei în jurul lor. Să le deschidă uşa, să le care bagajul greu, să le dea primul bună dimineaţa. 

Şi nu mi-au mai placut autobuzele. Scumpe la vedere, ticsite şi năduşite. La ore de vârf. 

I-am luat sandale Ioanei. Se bucura ca un copil mare când am încălţat-o cu ele, nu mai voia să le dea jos. Şi cică dimineaţă a întrebat de mă-sa:).