Am oroare de discursurile fals motivaţionale. Alea cu nu există nu pot, există nu vreau. E suficient să-ţi doreşti ca să se împlinească. Vrăjelile alea pe care ţi le zic de obicei oamenii care vor să îţi vândă ceva. Sau când vor să te convingă că n-ai făcut ceva pentru că nu ţi-ai dorit suficient, nu pentru că ei nu ţi-au dat o mână de ajutor, sau nu şi-au făcut treaba cum ar trebui.
Bla-bla. De dorit putem să ne dorim cu toţii ceva, mai intens sau mai puţin, în funcţie de miză şi de interes. Uneori ne iese, alteori nu. Mai contează şi circumstanţele, dacă s-a întâmplat să fie omul potrivit la locul potrivit, dacă a beneficiat de ajutor sau nu, dacă lucrurile au fost făcute la timpul lor sau nu.
Să nu fiu înţeleasă greşit. Cred că oricine poate învăţa multe lucruri noi, indiferent de vârstă. Trebuie să nu fie limitaţi din punct de vedere fizic, se subînţelege că un handicap fizic împiedică performanţe. Sau mă rog, şi aici am auzit de cazuri foarte rare, gen compozitori surzi. Astea-s super rarităţi şi genii. Nu despre asta e vorba, ci despre oameni normali din viaţa de zi cu zi.
Am avut la un moment dat o cursantă de 71 de ani. Voia femeia să înveţe engleză, şi s-a trezit plasată într-un grup eterogen de cursanţi la un curs de nivel A1. A rămas cu mult în spatele celorlalţi, care erau mai tineri şi muuult mai familiarizaţi cu limba engleză, fie ea şi la nivel de "chenli", ca vecina noastră talentată de la sud de Dunăre. Nu-i lipsea dorinţa femeii, nu o forţa nimeni să înveţe, se străduia foarte mult chiar, era conştiincioasă, nu lipsea niciodată, îşi făcea temele. Ca să nu mai zic ce femeie deşteaptă fusese la viaţa ei, laborantă, mai preda şi atunci biologie la un liceu de nevăzători. Doar că avea o vârstă la care memoria nu e în starea cea mai bună. Poate nici nu avea înclinaţie spre limbi străine, că e şi asta o chestie. Cert este că la sfârşitul celor 3 luni învăţase ea ceva acolo-orice e mai bun decât nimic-, dar cu un cu totul alt ritm faţă de ceilalţi. Am admirat-o foarte mult pentru interes, şi sunt convinsă că uşor-uşor vocabularul ei se va îmbogăţi şi-i va fi cât de cât mai uşor în vizită la singurul ei fiu, stabilit de mulţi ani în Statele Unite. Dacă nici asta nu e o motivaţie, atunci nu ştiu ce e.
Cred în schimb că dorinţa e foarte importantă. Că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în sac. Am fost de multe ori în situaţia în care mi-am dorit ceva foarte mult, şi atunci am bătut la toate uşile posibile. Şi mi-a ieşit. Dacă nu-mi doream foarte mult, poate abandonam mai devreme. Precupeţeam eforturile, bani şi timp în general, dar nu numai. Şi mi-a ieşit nu numai pentru că mi-am dorit eu şi am insistat, ci şi pentru că m-au ajutat oamenii care trebuie, atunci când am cerut ajutorul. Că dacă mă ajutau mai târziu, nu atunci când am avut nevoie şi le-am cerut ajutorul, ar fi fost fix degeaba.
Am şi eu un wishlist din care mai bifez câte ceva. Şi mai sunt unele pe wishlistul ăsta care nu se lasă bifate în ruptul capului. Poate nu e momentul, nu e timp, nu-s mijloace, nu are cine să te ajute, nu se poate. Pot să înţeleg multe din astea, dar nu suport să mi se spună că nu îmi doresc eu suficient. La naiba, asta nu! Nu mai am nici 5 ani, să fiu eu buricul pământului, să plâng râuri aşa cum am făcut în copilărie, când voiam să tricotez şi nu-mi ieşea. Mă păcăliseră ăştia mai mari că dacă dau din andrele e suficient, numai ca să scape de mine. Am plâns atât de mult că vreau şi eu să tricotez, încât într-o noapte pe la 11, mama şi-a făcut timp şi m-a învăţat. Am prins repede şi de atunci am croşetat pentru toată familia, pulovere, şosete, mănuşi cu degete, fulare, căciuli, veste. Cum ar veni, am învăţat bine, mi-am dorit mult, dar am fost şi ajutată să învăţ, fără asta puteam să-mi pun eu pofta-n cui.
Acum, de când cu fetiţa asta minunată, buricul pământului s-a mutat spre ea:))). Şi e normal să fie aşa. Restul, printre picături, în ordinea priorităţilor.
Şi poate trebuie făcută o curăţenie de vară pe wishlistul ăla. Poate că e timpul să şterg de pe ea ce "nu iese" şi nu se lasă bifat, ca să fac loc altor dorinţe, care depind în procent mai mare numai de mine, şi nu de alţii.
No comments:
Post a Comment