Fericiți sunteți voi, cei care locuiți
în apropierea unei stații de metrou.
În apropiere înseamnă la distanțe ușor de parcurs pe jos, adică la maxim 2
stații medii de autobuz. Nu cum descriu agențiile imobiliare (acele 10 minute
în cazul multor complexe rezidențiale înseamnă, de fapt, undeva în câmp, la
mama naibii, unde nu trece nici măcar un expres de la RATB, unde poți ajunge
doar cu mașina și da, ajungi repede cu mașina că n-ai nici un semafor în cale,
că de ce ar fi semafoare în câmp..)
De vreo jumătate de an locuiesc la vreo 5 stații de autobuz de cel mai
apropiat metrou. Cumva, între două metrouri, la distanțe egale de amândouă. Nu m-a
afectat prea tare schimbarea asta până ce nu am început serviciul. După două
săptămâni de mers cu autobuzul până la metrou, am luat hotărârea curajoasă, dar
înțeleaptă pentru integritatea nervilor mei, de a merge pe jos. La pas alert,
30 de minute din casă până la metrou. Lejer, aș zice la prima vedere. Util
chiar, sănătos, n-am timp de sală, dar merg pe jos 1 oră zilnic. Cât timp a
fost cald afară, adică până acum două zile, a fost un schimb avantajos. Am dat
o călătorie într-un autobuz supraaglomerat, care venea rar și inconstant, fără
aer condiționat la orele de vârf, în care simțeam căldura trupurilor vecinilor,
care transpirau pe mine, cu o călătorie pe jos. Nu era chiar minunat nici așa,
căci dimineața la 8 erau deja 30 de grade afară, ajungeam la metrou deja
transpirată, mă înghesuiam în metrou preț de vreo 8 stații, apoi iar un mers pe
jos de 10 minute. Iar seara la 6, tot cald, soare, etc. Dar chiar și așa, vorba
lui Celentato, era alegerea mea, mergeam pe jos, țeseam din picioare, dar nu mă
mai înghesuiam în autobuze fără loc sau aer condiționat.
Dar când plouă de mama focului și bate vântul, mersul pe jos nu mai e o
opțiune fericită. Merge să mergi 10 de minute, nu 30! Și atunci n-ai ce face,
decât să te reînghesui în autobuzul cel plin, murdar și scump la vedere. Care e
și mai plin și mai scump la vedere decât în zilele cu soare, căci, nu-i așa,
când plouă până și Mama Ioanei merge cu autobuzul.
De altfel, în rest, imi place foarte mult să merg cu autobuzul. Când nu e
plin și nu mă grăbesc nicăieri. La fel de mult îmi place ploaia. Când nu
trebuie să ies din casă.
Dar metroul e sfânt. Dacă locuiești la 10 minute, maxim 15 de mers pe jos
de gura de metrou-orice gură de metrou- ești pe jumătate mântuit. E și el
săracul plin la orele de vârf, dar e constant și de încredere. E relatif
ieftin, în comparație cu alte capitale europene din apropiere, e bine întreținut,
circulă constant, niciodată la mai mult de 12 minute (în condiții normale). Mașinile
nu pot merge pe linia de tren subteran..yeeeey! Vara e răcoare, iarna e cald,
toamna nu te bate vântul și nu te ploua în stație. E relativ păzit, nu prea am
auzit de cazuri de hoți sau agresori în metrou, în caz de ceva există pază (știu
că de multe ori pare anemică sau ajunsă de mult la vârsta pensionării, dar
există și contează simpla lor existență mai mult decât ați crede). Se poate
interveni mult mai ușor în orice situație. Toți călătorii- mă rog, 99,9% dintre
ei- plătesc călătoria Personalul lor poartă uniformă- asta implică o oarecare
disciplină- are un salariu peste medie și beneficiază de avantaje- ceea ce iar
spune ceva despre instituție.
Și e bine construit. Că e construit pe vremea lui Ceaușescu. Care, deși a
greșit pe ici pe colo, nu avea nici un interes să-și omoare muncitorii pe
drumul zilnic din cartierele dormitoare către uzine. Așa că l-a construit bine. Acum, uzinele nu-s ale
statului, nici metroul nu prea mai e, cui îi mai pasă cine moare, unde moare?
Numai când nu (mai) îl ai la nas, îl apreciezi la adevărata lui valoare:)
No comments:
Post a Comment