Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt care să o descrie pe Ioana aş alege cu siguranţă "curiozitate". Domnule, bebeluşa asta e atâââât de curioasă şi de atentă, încât am impresia că la vârsta ei observă lucruri pe care eu le trec cu vederea:))). E adevărat că de micuţă reacţiona imediat la sunete, întorcea capul încercând să identifice sursa lor. Apoi a urmat fascinaţia pentru televizor, când a dat prima oară capul într-o parte pentru că îndrăzneam să stau în faţa televizorului, iar eu am râs în hohote.
Acum o atrag sertarele. Deschid un sertar şi ea e toată acolo, se împinge în mine cu premergătorul, apucă uşa cu mâna ei grăsuţă şi împinge capul înainte să vadă ea ce e acolo. Alteori vine de-a buşilea ca un crocodil la pradă, se urcă pe mine, mă trage de pantaloni să ajungă ea prima. Cu ochii mari, cu guriţa larg deschisă în formă de O, scoate nişte sunete aşa, din gât, cu care îşi manifestă nerăbdarea şi interesul. Vaaaaaai, mori de râs când o vezi.
O fascinează tot: maşina de spălat, cuptorul, coşul de gunoi, perdeaua de la bucatarie, oglinda, tooooate dulapurile şi sertarele (pe scurt, tot ce e uşă). Eram la soacră-mea, a deschis cămara să scoată nişte borcane, Ioana a gogonat nişte ochi şi pentru că nu vedea de capul meu (o ţineam în braţe), a înfipt o mână în părul meu şi a tras zdravăn, de m-au podidit lacrimile instant.
Ieri am surprins-o ridicând, pe rând, colţurile covorului din sufragerie, ce s-o ascunde oare sub covor.
Altădata a văzut o jucărie sub canapea, se uita ca un om mare sub ea, nu puteam sub nici o formă să o ridic de pe covor.
Staţi aşa, că acum e sub masă. Oare acolo ce-o mai fi?!
No comments:
Post a Comment