Jocuri bebeluşeşti

Citesc de zor (când am timp) prin cărţi şi pe internet despre jocuri care să stimuleze creieraşul bebeluşesc. Am găsit prea puţine prin cărţile pe care le am, pe internet mai deloc. De cele mai multe ori improvizez, mă străduiesc să o distrez. Singura problemă e că după nişte nopţi mai zdruncinate, partea mea creativă este şi ea cel puţin neinspirată

Ioana caută joacă, când inventez ceva nou îi sclipesc ochii de bucurie şi-mi arată dinţişorii. Cel mai des ne jucăm "de-a bau", eu mă ascund, sau îmi pun chestii pe faţă şi fac bau- acum suntem în stadiu avansat, îşi ascunde şi ea faţa drept scaun şi scoate capul treptat pe o parte sau alta.

Ne mai jucăm cu lego, am primit de la o prietenă nişte cuburi tip lego, dintr-un material moale, care miros a bomboane. Eu construiesc şi Ioana le dărâmă, e plăcerea ei. Îi mai place să le bage pe hornul unui vapor de jucărie, cubul iese pe partea cealaltă şi fetiţa e tare încântată. Când i-am arătat mişcarea băga cubul în horn, dar nu îi dădea drumul din mână şi nu înţelegea de ce nu apare pe partea cealaltă. O caraghioasa.  

Taică-su se juca "cip-cirip" încă de când avea vreo 5 luni. Râdea în hohote, mai merge şi acum câteodată faza asta. Şi bineînţeles că şi noi râdeam, au bebeluşii ăştia un râs contagios.

Cântăm ca sopranele "aaaaa" şi ea după mine, e tare dulce când face aşa. Încerc să o conving să zică "maaa", nu merge. Mai aşteptăm.

Am învăţat-o să facă "bravo" şi "pa". E artistă la bravo, pa în schimb face a la Ceauşescu.

Are o orgă de jucărie şi o butonează de zor. Am creierii franjuri de la zgomotele astea din jucării.

Mai are şi alte jucării, inventez diverse dialoguri cu pluşurile din dotare, cel mai mult îi place sa vorbească cu Mişa şi Maşa. Se uită cu interes şi seriozitate la ei. Nu o ţine mult însă, jucăriile ei preferate sunt obiectele oamenilor mari la care nu prea are voie.

Îmi pun chestii în cap şi zic "Duce măgarul, nu ştie ce duce, duce o hârtie, pân la primărie" (asta ştiu de la soacră-mea). Se amuză şi mă trage de păr să ia ea obiectul din capul meu.  

E greu, domnule, să captezi şi să menţii atenţia unui bebeluş, că el nu simulează interesul, ca oamenii mari, odată întoarce fundul împampersat sau începe să oracăie. Să văd ce mai inventez, că s-a cam plictisit de astea, nu-i de glumă.