Bebeluşul la 10 luni

Ce face Ioana la 10 luni:

- se ridică singură în picioare, sprijinindu-se de mine, de mobilă (măsuţa de la televizor, scaune, marginea pătuţului, canapea, uşa de la cuptor etc)

- coboară cu grijă pe un picior, îndoind  genunchiul (înainte pica buf în fund, acum e mai evoluată)

- merge de-a buşilea repede-repede şi mă urmăreşte prin toată casa, dacă merg la baie e după mine, aud paşi de elefant şi apoi cineva împinge uşa şi bagă capul..

- plânge ( a se citi urlă) când o schimb de pampers. Mă loveşte şi se zbate, ca-n filmele cu Karate Kid, eu suflu greu după o astfel de operaţiune. Nu are nici un discomfort, clar, e doar ambiţie. Nu prea îi distrag atenţia cu nimic, uneori o las de capul ei şi pleacă de-a buşilea în fundul gol prin casă. Da, a facut şi pipi pe unde a apucat. Aia e. Alte ori îmi pun ambiţia cu ea şi mă urc pe ea în timp ce îi pun pampersul. Ies învingătoare dar epuizată din confruntare.

- mănâncă binişor. I-am dat şi pâine făcută în casă, îi place, dar îi provoacă gaze- probabil drojdia, nu ştiu exact, aşa că nu mai primeşte. ( eu şi taică-su am făcut ceva nopţi albe din cauza pârţurilor domnişoarei)

- are 6 dinţi. La ultima apariţie a făcut febră 39, era letargică, nu mi-a plăcut deloc, mi se rupea inima când o vedeam cum suferă. Am rezolvat problema cu Nurofen, sper să nu se mai repete episodul ăsta cu febră, deşi am înţeles că ce-i mai rău abia acum urmează, caninii adică.

- o alăptez în continuare. Dimineaţa pe la 5-6, seara la culcare şi o dată în timpul zilei.

- zice"da" "ia", "aaaa", face multă ploicică, mai scoate nişte sunete indescifrabile pe limba ei. Aştept cu nerăbdare să-mi zică mama

- arată cu degetul ce vrea. O plimb în braţe prin casă şi ea mă conduce, îmi arată unde vrea şi ce să-i dau.

- se alintă. Dă capul pe spate să o pup, dă din gene, flirtează, aiaiaiaiaiai..Ca să nu mai zic de iubirea dintre ea şi taică-su. Aşa ceva....

- umblă la cuptor. Se ridică pe uşă, se uită la imaginea ei, râde, apoi umblă la butoane.

- doarme de două ori pe zi. Pe la 11-12 o tură (măcar 30 minute), apoi pe la 16 încă o oră, o oră jumate, poate 2. În zilele bune. Se luptă cu somnul oricum, seamănă cu taică-su aici:))))) că eu nu mă lupt cu nici un somn, cedez din prima

- ieri a stat în picioare singură, fără sprijin, preţ de vreo 10 secunde. Eram amândouă pe covor, ea butona telecomanda de la aerul condiţionat (normal, e fără baterii, că nu vreau să mă bată briza în spate). S-a sprijinit cu o mână de umerii mei, s-a ridicat în două, apoi a luat mâna şi butona telecomanda cu ambele mânuţe, fără sprijin. Are mama fată mare!!

E aşa un copil mişto! Ieri mă întreba taică-su dacă nu cumva ni se pare doar nouă că e grozavă, că suntem subiectivi, că nu toată lumea pare să fie impresionată de ea. I-am zis să-şi vadă de drum, că Ioana chiar e grozavă, şi n-am nevoie de confirmări din partea nimănui, mai ales din partea unor neavizaţi. Parol!