Sunt trează de la ora 3. Ora 3 de dimineaţă, sau 3 târziu în noapte, nu mai ştiu exact. M-a trezit Ioana, care s-a pus în fund şi a început să plângă. Până la 6 fără nu prea a mers nimic, nici sân, nici cântat, nici plimbat, legănat în braţe, pe picioare, astea vechi..I-am pus Nurofen (dacă-s dinţii??), Infacol (dacă trage pirţ??). Alte siropuri de bebeluşi nu mai avem. A facut un caca, am zis că se potoleşte după, nope, nici asta nu a fost, cel puţin nu a avut efectul imediat pe care noi îl aşteptam cu ochii închişi, ca dormeam amândoi pe noi.
Am pus-o în scoică, legată bine cu centura, taică-su a început să o legene. Doarme rupt, pe o margine de pat, cu o mână atârnând, care leagănă din când în când scoica. Norocosul de el! Se duce la muncă în jumătate de oră. Dar el nu ştie cât e de norocos.
Cred că a adormit cea mică, nu i-am mai auzit ţignalul de mult. O auzeam dacă nu dormea, vă zic eu, are un glas care penetrează toţi pereţii.
Eu ce fac la ora asta? M-am dus la bucatarie, să-i fac de mâncare. Pe la 5 tăiam nişte carne de vită şi zarzavaturi. Între timp am mai intrat pe Facebook, am mai dat un like, două. Am un nou episod dureros de mastită, care nu cedează la Nurofen. De trei zile. Cred că ăsta mă sâcâie cel mai mult, cine a mai auzit de mastită după 10 luni de alăptat?!Mai stau o zi, dacă nu dispare mă duc la medic. Până una alta m-am diagnosticat singură, a apărut din cauza multiplelor lovituri aplicate de maimuţă.
Aş face un film de prezentare pe tema asta. Sunt inspirată, am şi un nume care siiigur sună demn de Oscar: "The perks of being a parent". Pentru cunoscători.
No comments:
Post a Comment