Când am hotărât să ne mutăm temporar la soacra mea (în urmă cu aproximativ 2 luni) am fost foarte încântată că aici în cartier sunt multe locuri de joacă, printre blocuri, departe de bulevardele mari şi aglomerate. Curăţele, bine dotate, pline de copii (şi nu numai, aşa cum aveam să remarc mai târziu). Aveam şi acasă la noi un parc foarte frumos, dar pentru a ajunge la locurile de joacă aveam de coborât o pantă (de coborât nu era problemă, de urcat era mai greu când Ioana nu mai poftea în căruţ, cu ea într-o mână şi cu căruţul în alta, horror, vă zic eu, dar asta e altă poveste), iar la momentul plecării domnişoara nu păşea (fac altă paranteză aici să menţionez că în ultima zi de aprilie şi-a luat zborul şi a mers primii 25 metri fără sprijin).
Frecventăm zilnic aceste locuri de joacă, deja le-am testat mai pe toate din zonă şi am făcut un top, adicătelea deja avem şi preferinţe. Stăm în medie 3-4 h pe zi, depinde de vreme şi de dispoziţia Ioanei (a mea nu mai contează, am, n-am chef, sunt la datorie).
În fiecare zi mă minunez când intru în contact cu diverşi părinţi, bunici, bone. Mă minunez, mă îngrozesc, şi-mi vine să nu-mi mai aduc copilul niciodată în locurile astea. Dar na, nu-s absurdă, sunt conştientă că nu pot s-o izolez, ăştia-s oamenii, cu ăştia defilăm (nu zic că-s toţi aşa, doar un procent al naibii de mare).
Ce fac oamenii ăştia de mă enervează atât de tare? În primul rând fumează, în nasul copiilor lor, şi al celor din jur, bineînţeles. Ba mai lasă şi mucurile de ţigară pe jos, numai bune să vină Ioana să le adune şi să le bage în gură, că-s interesante, la noi acasă nu găsim din astea pe jos. Să nu interzică fumatul în restaurante, cred că un fumător are dreptul să stea la o masă să bea o bere şi să fumeze liniştit (sunt şi localuri unde nu se fumează, dar, supriză, nu prea au cine ştie ce clienţi..). Mai gândiţi-vă, domnilor parlamentari, dacă de legea asta e nevoie, Mai bine interziceţi-l în locurile de joacă, unde sunt copii, unii care au doar câteva zile, la asta nu v-aţi gândit?!
Le dau copiilor de mâncare (normal, prostii din comerţ, pufuleţi, dulciuri, chipsuri- acum câteva zile am cunoscut o fetiţă de vârsta Ioanei pe care o îndopa maică-sa cu nişte pufuleţi rotunzi plini de chimicale de mi s-a ridicat părul în cap). Locul de joaca e pentru joacă, oameni buni, altfel s-au fi numit loc de mâncat sau de fumat! Nu zic că mănâncă cu mâinile murdare, fără să se şteargă măcar pe mâini. Zic însă că copiii sunt copii, văd la altul, vor şi ei, (am păţit cu Ioana care văzuse un măr în gura unui băieţel care-l mozolea de zor şi a plâns de a rupt că vrea şi ea). Nu vreau să-mi serviţi copilul cu pufuleţi, cu chipsuri sau alte bălării, pe motiv că îi e poftă copilului, ce-are dacă îi dai?! Momeala asta să o ţineţi acasă, pentru copiii voştri! Ca să nu mai zic că minunile astea se găsesc de multe ori pe jos, numai bune de adunat de copiii mici..
Ooooh, şi câte mai am de zis la adresa însoţitorilor de copii de la locurile de joacă, căci am ziua şi povestea..Ca să meargă treaba mai uşor, încep un nou serial despre aventurile Ioanei şi ale mumă-sii în parc şi la locurile de joacă. Staţi pe aproape!
Ce fac oamenii ăştia de mă enervează atât de tare? În primul rând fumează, în nasul copiilor lor, şi al celor din jur, bineînţeles. Ba mai lasă şi mucurile de ţigară pe jos, numai bune să vină Ioana să le adune şi să le bage în gură, că-s interesante, la noi acasă nu găsim din astea pe jos. Să nu interzică fumatul în restaurante, cred că un fumător are dreptul să stea la o masă să bea o bere şi să fumeze liniştit (sunt şi localuri unde nu se fumează, dar, supriză, nu prea au cine ştie ce clienţi..). Mai gândiţi-vă, domnilor parlamentari, dacă de legea asta e nevoie, Mai bine interziceţi-l în locurile de joacă, unde sunt copii, unii care au doar câteva zile, la asta nu v-aţi gândit?!
Le dau copiilor de mâncare (normal, prostii din comerţ, pufuleţi, dulciuri, chipsuri- acum câteva zile am cunoscut o fetiţă de vârsta Ioanei pe care o îndopa maică-sa cu nişte pufuleţi rotunzi plini de chimicale de mi s-a ridicat părul în cap). Locul de joaca e pentru joacă, oameni buni, altfel s-au fi numit loc de mâncat sau de fumat! Nu zic că mănâncă cu mâinile murdare, fără să se şteargă măcar pe mâini. Zic însă că copiii sunt copii, văd la altul, vor şi ei, (am păţit cu Ioana care văzuse un măr în gura unui băieţel care-l mozolea de zor şi a plâns de a rupt că vrea şi ea). Nu vreau să-mi serviţi copilul cu pufuleţi, cu chipsuri sau alte bălării, pe motiv că îi e poftă copilului, ce-are dacă îi dai?! Momeala asta să o ţineţi acasă, pentru copiii voştri! Ca să nu mai zic că minunile astea se găsesc de multe ori pe jos, numai bune de adunat de copiii mici..
Ooooh, şi câte mai am de zis la adresa însoţitorilor de copii de la locurile de joacă, căci am ziua şi povestea..Ca să meargă treaba mai uşor, încep un nou serial despre aventurile Ioanei şi ale mumă-sii în parc şi la locurile de joacă. Staţi pe aproape!
No comments:
Post a Comment