Mi-am dat seama azi dimineaţă, în timp ce mă plimbam cu Ioana prin cartier, că am început seria aventurilor fără a descrie şi decorul în care au loc. Locurile astea de joacă le ştiţi cu toţii, în toate cartierele, mai multe sau mai puţine, după cum vă e norocul şi primarul arondat. Un spaţiu îngrădit, cu covor special pe jos (ăla e bun, dacă e să cadă copilul, amortizează fără probleme), câteva bănci pe margine, câteva coşuri de gunoi, câteva leagăne- dacă aveţi noroc măcar 1 leagăn cu chiloţel pentru copii mici- nişte căluţi, motociclete, broscuţe pe arc, un tobogan mai înalt sau mai scund, după inspiraţie, eventual alte elemente de decor. Cam asta e baza comună. Toate acestea cumpărate din bani publici, în urma unor licitaţii, mai mult ca sigur la suprapreţ şi care au îmbogaţit nişte firme "cinstite" care sunt înrudite cu anumiţi oameni care lucrează pe la primării sau prin politică (sau tot aia). Dar asta este altă poveste.
În toate locurile astea de joacă se face curăţenie zilnic. La mine în zonă vine o tanti care are hands free şi vorbeşte într-una la telefon, e dotată cu un măturoi din ăla de pe vremea lui Pasvante, mătură cu sârg şi adună toată mizeria de pe jos. Problema e că acţiunea asta se desfăşoară nu mai devreme de ora 9 jumătate, iar de când cu căldura asta, copiii ar trebui aduşi mai de dimineaţă, pentru că la 11 deja arde soarele şi nu mai e chip să stai într-un loc de joacă fără umbră, cum e cel pe care-l frecventăm noi de obicei. Deci pe la 9 când ajung eu cu Ioana locul de joacă e încă nemăturat. Peisajul care ne întâmpină e aproape apocaliptic, cel puţin din perspectiva unei mame de copil mic, care se mai târăşte câteodată pe jos, de-a buşilea, care mai adună obiecte şi poate le şi bagă în gură (Ioana s-a dezbărat de obiceiurile de mai sus în 99% din cazuri, dar rămân excepţiile..). Aşadar, lângă toate leagănele pentru copii mai mari, pe o rază de 1 metru, coji de seminţe. Azi am remarcat că ne-am ajuns, nu mai sunt la modă cojile de floarea soarelui, e un nou trend cu seminţele de dovleac. Aceleaşi coji lângă fiecare bancă, fără excepţie. Din loc în loc, grupate parcă, mucuri de ţigară. Cutii de bere, azi am văzut şi sticle, lăsate binemersi lângă băncuţe. Pufuleţi striviţi, sticksuri, covrigei. Şi ambalajele lor, toate, cu excepţia celor care au fost luate de vânt eventual, şi duse în stradă. Aaaaa, era să uit de rahatul de câine. Ăsta, ştiţi vorba aia, moţ.
Nu vreau să comentez despre educaţia oamenilor, m-aş umple de spume în timp ce aş tasta. Mă întreb doar de ce au mai dat banii pe pubele alea, pe coşurile de gunoi, că frumoase nu sunt, să zici că au funcţie estetică, de băgat în seamă nu le bagă nimeni, zac săracele goale şi ignorate de toţi. De banii ăia mai luau nişte măturoaie.
No comments:
Post a Comment