Nu sunt şofer. Adică, am cartonul cu pricina, dar nu conduc efectiv, cel puţin cu zilnic. Aud multă lume că se plânge de problema locurilor de parcare, care nu sunt suficiente. Cred şi eu, că oraşul ăsta nu are infrastructură pentru atâtea maşini. Om fi noi săraci, dar maşini avem, care mai de care mai bengoase, şi multe. Normal, unde-s multe maşini, nu au oamenii unde parca.
Şi lasă maşina pe trotuar. Ok, e bine şi acolo, dar dacă tot iei din zona amărâtului de pieton, de ce o parchezi dezordonat, aruncat, astfel încât să ocupi cât mai mult spaţiu?! Că vine pe acolo o mamă cu un cărucior, vrea să treacă şi nu poate...că tu, deşi aveai loc suficient pentru maşina ta şi pentru altceva, o pui ca pe o plăcintă, fix pe mijloc.
Bun, şi eu ce fac atunci, stimate şofer? Mă întorc acasă, când mai am fix 2 minute până să intru în parc? Mă arunc sinucigaş în faţa maşinilor, pe strada intens circulată, după ce îmi rup spatele coborând caruciorul cu copil în el de pe faimoasele borduri? Aştept să îţi termini tu treaba ca să îmi pot continua drumul? Sau îţi trag frumos o cheie de jur împrejur, să mă răcoresc niţel, că nu mai pot de nervi? Adrenalina asta provocată de mersul cu căruţ şi copil de 7 luni în el pe şosea, pe unde trec maşinile în viteză îmi umflă o venă care pulsează ameninţător.
Dragi şoferi, cine a fost mai întâi? Pietonul, sau şoferul?
No comments:
Post a Comment