Adică alimentaţia unei mame doar.
Ziua 1 de mămicenie: 17 martie, ieşită din sala de operaţie, doar ceai şi apă. Mult din amândouă.
Ziua 2 de mămicenie: 18 martie, hămesită dis de dimineaţă, mai degrabă de cu seară, aştepţi să primeşti un ospăţ pantagruelic pentru că, vorba aia, meriţi, doar eşti mamică şi mai şi alăptezi. Neeeeah, primeşti un iaurţel. Mic-micuţ, şi fără gust. Nici pe departe îndestulător. Te uiţi cu speranţă către ora prânzului. Când sigur vei primi ce meriţi. Între timp, mai alăptezi cu spor de câteva ori, vreo 10, că bebe e mic şi vrea într-una să se conecteze. Vine şi ora prânzului cu o căniţă, adică ceva mai mult decât o ceaşcă, în care se află o supă strecurată!!!! Grosuţă, ce-i drept, cu gust de carne, dar fără de nici unele, încă nu supă-cremă, gustoasă, dar puţină. O sorbi cu plăcere, poate-poate se mai micşorează golul din stomac. Lângă supă o bucată serioasă de carne de pui, care arată foarte bine, dar pe care o pui deoparte, i-o dai cu maxim regret soţului, pentru că ţie doctoriţa ţi-a spus să nu o mănânci (până nu ai scaun, nu pleci din maternitate, eventual dacă nu apare natural, ţi se dă un supozitor... Supozitor, ai! Lăsaţi, că stau şi fără cărniţă!). Apă, ceai de fructe, ceai pentru stimularea lactaţiei. Seara, un iaurţel cu brânzică. Nu mă ating de ele că nu-mi plac.
Ziua 3 de mămicenie: 19 martie, parcă mai vii de acasă, niste unt, un pic de pâine făcută în casă, un pic de miere, un ou fiert. Viaţa. Le mănânc cu plăcere. Iaurţelul însă nu. Sunt mai lucidă şi îi cer soţului să-mi cumpere iaurt de băut, care îmi place, şi îmi cumpără el marca preferată. La prânz, mai multă supă, pâine, legume la grătar, iar carne, la care zic pas iar, din motivele expuse mai sus. Seara alte legume, tot la grătar-la loc de cinste legumele astea, chiar sunt bune. Şi faimosul iaurţel.
Ziua 4 de mămicenie: 20 martie, teoretic, ziua externării. Practic, dacă totul decurge bine. Slavă domnului că a decurs bine tot şi fără supozitor, dimineaţa mic dejun copios cu ouă prăjite, unt, miere, pâine, prânz cu supă şi carne cu paste, in sfârşit mănânc şi carnea. Între timp mai mănânc o banană, chiar beau şi câteva guri de cafea, îmi scăzuse tensiunea la 8 cu 4..
Ziua 5 de mămicenie şi în continuare: sunt acasă cu soţul şi boţul cu ochi. Care plânge mult, se screme, trage pârţuri, vrea la sân, regurgitează. Internetul abundă de informaţii de genul "alimentaţia mamei care provoacă sau nu colici bebeluşului". O vreme o cred şi pe asta, aşa că mănânc mai tot fiert, evit fructele şi legumele crude, până ce îmi vine mintea la cap şi-mi stabilesc eu singură meniul de femeie care alăptează
Mi-e foame, simt nevoia să mănânc bine şi mult. Dar nu vreau să îi provoc copilului colici, că suferim cu toţii. Aşa că lista mea de alimente arată de atunci şi până acum cam aşa:
carne: pasare, vită, porc, miel, peşte, nu prăjită, în rest la cuptor, fiartă etc
lactate: kefir, sana, iaurt de băut (ăla natural sau cum îi spune e câh pentru mine), brânză multă, parmezan, caşcaval, unt (muuuult unt, organismul meu îl cere). Nu beau lapte de vacă, nici acum, cred că o să încep să beau de capră, cică e mai bun.
legume: de toate, crude, fierte, la grătar. Am evitat până la 4-5 luni, cam aşa, fasolea, varza, alimente care balonează. Apoi le-am reintrodus în alimentaţie, pentru că îmi plac foarte mult, şi copilul a reacţionat bine. Usturoiul cu măsură la început, acum din belşug. Ceapă crudă nu mănânc nici acum, doar puţină când chiar mi-e poftă. Salate din belşug, roşii (deşi sunt controversate, am mâncat din belşug), ardei, castraveţi.
fructe: am evitat fructele cu seminţe mici, gen kiwi, pentru că au potenţial alergogen, căpşunile nucile, dar acum le mănânc şi pe astea. Banane cu kilogramele, mere, pepeni, ananas etc. Din belşug
pâine: doar integrală, nu foarte multă.
seminţe de tot felul, fructe deshidratate: floarea-soarelui, migdale, sâmburi de caisă, prune uscate (foarte bune pentru un tranzit bun, care e extrem de important după naştere), merişor deshidratat, tărâţe de ovăz, stafide, aronia. Fără goji, oricum nu-mi plac în mod deosebit, n-am suferit după ele. Seminţele astea mi-au ţinut de foame, sunt foarte sănătoase şi m-au ajutat cu digestia. Simple sau cu iaurt. Am găsit o sursă ieftină, cea mai ieftină de pe piaţă, pentru că în magazine sunt extrem de scumpe în general.
Supe, ciorbe, fără acreală. Da! Tot da am zis şi la paste din grâu dur. La fel tot felul de mâncăruri de legume, fără prăjeală, totul fiert.
Ca dulciuri, mierea a fost şi este pe primul loc. Provenită de la o prietenă care are stupi, deci sursă de încredere, fără zahăr adăugat. Ciocolată nu, dulciuri de cumpărat nu, chiar şi cele făcute în casă de soacra mea au fost îndulcite cu miere (face nişte prăjituri demenţiale,mmmmmm). Pentru că femeia care alăptează simte nevoia de dulce, of, şi-ncă cum!
CAFEAUA. Cafeaua în alăptare este o problemă, pentru că doctorii spun că după ce bei cafeaua trebuie să treacă 3 h minim până la următoarea sesiune de alăptat. Ceea ce este aproape imposibil în primele luni, când copilul mănâncă des, sau cel puţin imprevizibil, şi nu poţi să-l ţii nemâncat pe motiv că ai băut cafea. Pe de altă parte, nedormită cum e, poate hipotensivă ca mine, mama simte că ar omorî pentru câteva guri de cafea. Eu nu am băut deloc în prima lună, apoi am început să beau câte un sfert de cană, doar dimineaţa, am crescut progresiv, acum beau o cană pe zi, dar tot aşa, dimineaţa, repede, cu mare plăcere. Experienţa mea spune că nu e un capăt de ţară dacă bem câteva guri chiar de la început, dacă simţim nevoia, face mai mult bine decât rău. Cu condiţia de a urmări copilul, să nu devină agitat.
Nu m-am atins de alcool, ţigări, ciocolată, prăjeli, rântaşuri, făină albă, chestii prelucrate din comerţ, gen semipreparate (în ultimele luni am început să mai mănânc, dar foarte puţin, de poftă, mezeluri gen gudem, fouet, câteva feliuţe, sau jumătate de covrig).
Mi-am dat seama cu ocazia asta ce rău mâncam înainte, când nu-mi păsa că produsele au zahăr, sare peste măsură, aditivi, nitriţi, nitraţi etc. Când cumpăram toate prostiile, produse de patiserie, sandvişuri, beam cafea cu zahăr fără număr, nu mă interesa stilul de viaţă sănătos.
Am suspinat şi încă mai suspin după o bere normală (cea fără alcool e oribilă, dar te obişnuieşti cu ea în timp), după un pahar de vin roşu, un gin tonic. Dar rezist eroic, alcoolul e un mare nu pe lista.
În concluzie, mănânc bine, mă simt bine, am satisfacţia că nu îi dau copilului prostii prin laptele meu, şi o altă satisfacţie, mai nouă, că am grijă de organismul meu, ceea ce trebuia să fac demult. Dar well, mai bine mai târziu decât niciodată, mare noroc cu bebeluşa asta:).
Ziua 4 de mămicenie: 20 martie, teoretic, ziua externării. Practic, dacă totul decurge bine. Slavă domnului că a decurs bine tot şi fără supozitor, dimineaţa mic dejun copios cu ouă prăjite, unt, miere, pâine, prânz cu supă şi carne cu paste, in sfârşit mănânc şi carnea. Între timp mai mănânc o banană, chiar beau şi câteva guri de cafea, îmi scăzuse tensiunea la 8 cu 4..
Ziua 5 de mămicenie şi în continuare: sunt acasă cu soţul şi boţul cu ochi. Care plânge mult, se screme, trage pârţuri, vrea la sân, regurgitează. Internetul abundă de informaţii de genul "alimentaţia mamei care provoacă sau nu colici bebeluşului". O vreme o cred şi pe asta, aşa că mănânc mai tot fiert, evit fructele şi legumele crude, până ce îmi vine mintea la cap şi-mi stabilesc eu singură meniul de femeie care alăptează
Mi-e foame, simt nevoia să mănânc bine şi mult. Dar nu vreau să îi provoc copilului colici, că suferim cu toţii. Aşa că lista mea de alimente arată de atunci şi până acum cam aşa:
carne: pasare, vită, porc, miel, peşte, nu prăjită, în rest la cuptor, fiartă etc
lactate: kefir, sana, iaurt de băut (ăla natural sau cum îi spune e câh pentru mine), brânză multă, parmezan, caşcaval, unt (muuuult unt, organismul meu îl cere). Nu beau lapte de vacă, nici acum, cred că o să încep să beau de capră, cică e mai bun.
legume: de toate, crude, fierte, la grătar. Am evitat până la 4-5 luni, cam aşa, fasolea, varza, alimente care balonează. Apoi le-am reintrodus în alimentaţie, pentru că îmi plac foarte mult, şi copilul a reacţionat bine. Usturoiul cu măsură la început, acum din belşug. Ceapă crudă nu mănânc nici acum, doar puţină când chiar mi-e poftă. Salate din belşug, roşii (deşi sunt controversate, am mâncat din belşug), ardei, castraveţi.
fructe: am evitat fructele cu seminţe mici, gen kiwi, pentru că au potenţial alergogen, căpşunile nucile, dar acum le mănânc şi pe astea. Banane cu kilogramele, mere, pepeni, ananas etc. Din belşug
pâine: doar integrală, nu foarte multă.
seminţe de tot felul, fructe deshidratate: floarea-soarelui, migdale, sâmburi de caisă, prune uscate (foarte bune pentru un tranzit bun, care e extrem de important după naştere), merişor deshidratat, tărâţe de ovăz, stafide, aronia. Fără goji, oricum nu-mi plac în mod deosebit, n-am suferit după ele. Seminţele astea mi-au ţinut de foame, sunt foarte sănătoase şi m-au ajutat cu digestia. Simple sau cu iaurt. Am găsit o sursă ieftină, cea mai ieftină de pe piaţă, pentru că în magazine sunt extrem de scumpe în general.
Supe, ciorbe, fără acreală. Da! Tot da am zis şi la paste din grâu dur. La fel tot felul de mâncăruri de legume, fără prăjeală, totul fiert.
Ca dulciuri, mierea a fost şi este pe primul loc. Provenită de la o prietenă care are stupi, deci sursă de încredere, fără zahăr adăugat. Ciocolată nu, dulciuri de cumpărat nu, chiar şi cele făcute în casă de soacra mea au fost îndulcite cu miere (face nişte prăjituri demenţiale,mmmmmm). Pentru că femeia care alăptează simte nevoia de dulce, of, şi-ncă cum!
CAFEAUA. Cafeaua în alăptare este o problemă, pentru că doctorii spun că după ce bei cafeaua trebuie să treacă 3 h minim până la următoarea sesiune de alăptat. Ceea ce este aproape imposibil în primele luni, când copilul mănâncă des, sau cel puţin imprevizibil, şi nu poţi să-l ţii nemâncat pe motiv că ai băut cafea. Pe de altă parte, nedormită cum e, poate hipotensivă ca mine, mama simte că ar omorî pentru câteva guri de cafea. Eu nu am băut deloc în prima lună, apoi am început să beau câte un sfert de cană, doar dimineaţa, am crescut progresiv, acum beau o cană pe zi, dar tot aşa, dimineaţa, repede, cu mare plăcere. Experienţa mea spune că nu e un capăt de ţară dacă bem câteva guri chiar de la început, dacă simţim nevoia, face mai mult bine decât rău. Cu condiţia de a urmări copilul, să nu devină agitat.
Nu m-am atins de alcool, ţigări, ciocolată, prăjeli, rântaşuri, făină albă, chestii prelucrate din comerţ, gen semipreparate (în ultimele luni am început să mai mănânc, dar foarte puţin, de poftă, mezeluri gen gudem, fouet, câteva feliuţe, sau jumătate de covrig).
Mi-am dat seama cu ocazia asta ce rău mâncam înainte, când nu-mi păsa că produsele au zahăr, sare peste măsură, aditivi, nitriţi, nitraţi etc. Când cumpăram toate prostiile, produse de patiserie, sandvişuri, beam cafea cu zahăr fără număr, nu mă interesa stilul de viaţă sănătos.
Am suspinat şi încă mai suspin după o bere normală (cea fără alcool e oribilă, dar te obişnuieşti cu ea în timp), după un pahar de vin roşu, un gin tonic. Dar rezist eroic, alcoolul e un mare nu pe lista.
În concluzie, mănânc bine, mă simt bine, am satisfacţia că nu îi dau copilului prostii prin laptele meu, şi o altă satisfacţie, mai nouă, că am grijă de organismul meu, ceea ce trebuia să fac demult. Dar well, mai bine mai târziu decât niciodată, mare noroc cu bebeluşa asta:).
No comments:
Post a Comment