Dinţii bebeluşului.
Au apărut de la o zi la alta. Două lacrimi mici (căci da, au hotărât să apară doi în acelaşi timp), pe gingia de jos, abia se văd, dar agaţa bine:))))). I-am remarcat prima oara luni, 6 octombrie 2014. S-au anunţat însă de ceva timp. Ziceam că bebeluşa dormea noaptea legat, de la o luna chiar, de pe la 10, 11 noaptea până la 5-6 dimineata. Nu mai este de actualitate. Încă de înainte să împlinească 6 luni a început o foială, la început mai rară, apoi mai deasă. Înainte de ieşirea dinţilor a fost crunt. Se trezea plângând de vreo 5-6 ori pe noapte, o consolam în buimăceala mea doar cu sân. Bebe plânge? nu vrea suzi? O iau în pat cu mine şi tatăl, o mufez şi mai dormim aşa o oră două. Iar plânge. O aşez din nou în poziţie, şi tot aşa până dimineaţa. Dimineaţa arăt groaznic, ma simt groaznic, abia mă ridic din pat, cu mâinile tremurânde îmi fac repede o cafea, pe care o beau la fel de repede, pentru a avea timp să scot cofeina din sistem înainte de următoarea alăptare.
Remedii nu ştiu dacă există, nu am ajuns încă la doctor că nu a găsit locuri pentru vizita lunară decât peste două săptămâni. Inelul de dentiţie nu o satisface complet, îl molfăie, apoi îl aruncă- căci da, am descoperit zgomotul mişto al obiectelor care se întâlnesc cu podeaua. A venit domnul taică-su într-o zi cu un gel, Calgel îi zice, el insistă că are efect, eu nu cred, dar na, îi ung acolo gingiile, doar-doar voi atenua discomfortul bebeluşei.
O cred că o doare, micuţa. Un dinte care străpunge o gingie nu poate fi chiar piece of cake. Eu bănuiesc că vor să apară şi cei de sus. Îi aşteptam cu drag.
Normal că mă bucur! Fetiţa mea creşte, îi apar dinţişorii, e absolut normal. Normalitatea mă încântă maxim- eu asta vreau, un copil normal, e mare lucru.
Dar mi-e groaznic de somn.
No comments:
Post a Comment